Nime’ nu moare de moarte bună, ci de cumul de erori

Sigur, ovaționăm, salutăm din prima, ca binevenită și atât de inspirată, pomana, până la urmă, modică, simbolică, pe care Parlamentul se opintește s-o dea domnilor… trandafiri, muncitorii calificați în uzinele Creangă, Pitagora & suita! Chit că hrană pe o măsea, pe-un dințișor de lapte, acolo, cei 150 euro propuși spre dar (de proiectul lu’ Mitrea Miron), anual, slujitorilor catedrei e gest omenesc și musai de luat în brațe. Îmbrățișăm, carevasăzică! Așa cum tot așijderea de bucuroși ne-am trezit și-n toamna trecută, când Divanul a slobozit de la debila teșcherea bugetară câte un sutar-euro tuturor dascălilor (să-și cumpere cărți pt. clasă).

 

Acum paralele (care să ajungă la nobilii, umilii, modeștii adrisanți din toamna curentă) ar fi pentru țoale. Sigur că da. Că haina încă mai face pe om… > Că tot mi-ți-s în bătătura școlii… Împărtășim durerea amicilor prof. Leneschi din Liteni, în aceste momente de nemiloasă încercare. Mi-ar fi drag, pe de altă parte, să mai vin în mirifică… țara voastră de poveste! De fiecare dată a fost… inolvidabil! > Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Dacă ar fi trăit, ilustrul nostru udeș-tean Mircea Motrici ar fi rotunjit, luni acu (24 martie), 55 de ani! N-a fost să fie. Da’ las că și cât a fost a fost exact ceea ce trebuie (și poate mai mult decât atât). Mă… felicit (ca și popa Hrehor-sucevi-țeanul, ca și Aanei Mircea de la Putna, ca și…) că suntem leat! (n. în ’53, cum ar veni). Și că, pe traseu, au prins chip îndestule expresii ale priete-șugului nostru. Luni, la Udești (ora 11) și tot luni (în Sala Gre-culesi din Biblioteca județeană (ora 14), Rozalia Motrici et comp. va modera evenimentul (și prin lansarea unor cărți)… > Că tot aniversăm… Mâi-ne, la Fundu Moldovei, ma-re paranghelie mare: vete-ranul Cazac T. Gavril rotun-jește, os-glorios !, suta de ani!!! La mai mare… Autori-tățile-loco, băștinașii de vază, dar și veteranii de top din ju-deț (cu însuși șeful lor – general de brigadă (r.) Crăciun Ba-dea, președinte), vor fi acolo, cu mic-cu mare… Să trăiți! Cu toțilea. Țară-țară, vrem oșteni!! Ca bade Gavril!.. > C-un gând de înțelepțire (de Aivanhov): Adevărata voas-tră locuință o construiți nu-mai cu ajutorul înțelepciunii și al iubirii. Materialele înțe-lepciunii sunt solide, dar pen-tru a rezista vreme îndelun-gată ele au nevoie să fie sus-ținute de un suflet viu în inte-rior, altfel veți observa curând mucegaiul pe pereți. Iar acest suflet viu este iubirea. Atunci când o casă este locuită, ea nu se degradează ca atunci când este părăsită. Prezența omu-lui, activitatea sa, respirația sa o însuflețesc. Ea își spune: „Pentru că cineva s-a adăpostit la mine, eu trebuie să rămân în picioare”. Dar dacă o pără-sim, ea începe să se dezmem-breze. Construiți-vă, deci, lo-cuința voastră având ca osa-tură înțelepciunea, dar um-pleți-o cu iubire pentru a o păstra, a o consolida. Dacă nu există iubire, dacă nu există viață care să circule în interior, ea se va prăbuși. Dovada: atunci când sufletul părăsește corpul omului, acesta se des-compune încet-încet. Cine susținea această construcție? Viața care curgea în sinea sa… > La editura Herald, Terapia destinului, de Vasile Andru (cartea e pe țeava tiparniței!). Nu știu alții cum sunt, dar trebuie să vă spui că volumul e la a 4-a sa reeditare! Mai numiți-mi vreun autor, român au de-aiurea, care să fie reeditat, în atât de puțină vreme, de 4 (patru) ori! Auz?! Despre carte, Văsălie-mușenițanul în-suși (născut la 22 mai 1942, în satul Bahrinești din nordul Bucovinei) perorează:… Nimeni nu moare de moarte bună, ci de cumul de erori. Omul este făcut pentru realizare și longevitate. El este „programat” natural pentru o viață de peste 100 de ani: capacitatea celulelor de a se multiplica s-ar epuiza spre 120 de ani! Dar omul ratează aceste premise cantitative și calitative ale ființei. El trăiește puțin, adică sub programul său natural; el nu știe să-și dezvăluie calitățile de excepție. Însumarea erorilor mici și mari, de fiecare zi, scurtează viața și o întunecă. Pentru mulți, viața este un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau de la legea revelată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu seme-nul, cu spațiul, cu sacrul… Mâna pe carte, amici! Pă cartea asta! > Despre Miss Bucovina (ceva ce zice a avea loc săpt. viitoare pe ale ulicioa-relor noastre meleaguri) – nițel mai încolo… (DUMI, mumosul, mămosu’)