Români în Rodos

După ce ai aterizat în Rodos, prima realitate cu care, inevitabil, iei contact, este cea a circulației. După liniștea zborului, ea îți apare halucinantă, dar nu din cauza numeroaselor automobilele și a puzderiei de motociclete, motorete, scutere, care țâșnesc din toate părțile, sfidând orice logică, inclusiv a mersului fără să privești în spate pe trotuar sau a plimbării în orașul medieval, cu străduțele pietruite mărunt pentru a ușura înaintarea cailor de odinioară.

 

Stranietatea ține nu de iureșul lor copleșitor, ci de felul aparte al rodienilor de a le trata mișcarea, păienjenișul fluid. Fie că sunt la volan, pe bancheta mașinii sau pe jos, localnicii, și odată cu ei, vrând-nevrând, și vizitatorii, trebuie să se supună îndemnului atotstăpâ-nitor, comunicat și nouă, din prima clipă a drumului împreună, de Andrei Dragu, reprezentantul firmei elene de turism: ,,Nu stresa și nu te stresa!” Timpul e mai puțin important decât omul, Rodosul e singurul loc din câte am văzut pe pământ în care nu contează cât stai la semafor sau în ambuteiaj: nimeni nu claxonează ca să-l grăbească pe cel din față, nimeni nu scoate capul pe geam să dea lecții de condus. Fără înjurături, fără imprecații, fără ironii, circulația în Rodos are totuși fisura ei: pe trecerea de pietoni, pietonul este primul (și uneori singurul) care trebuie să-și poarte de grijă. Și fiindcă ajungem la grijă, Andrei ne dă uluitorul sfat de a nu ne lăsa stresați nici de teama hoților, fiindcă în Rodos nu se fură, nici în hotel, nici în autogară, nici pe stradă. Sună greu de crezut, mai ales după ce în Aeroportul Internațional ,,Henri Coandă” din Otopeni, timp de peste două ore, vocea baritonală a unui robot ne-a cerut fără întrerupere să nu ne dezlipim de bagaje, să nu le încredințăm nici o clipă supravegherii altcuiva, întrucât nimeni nu-și asumă răspun-derea pentru soarta lor. ,,Dar români nu sunt în Rodos?” glumește amar cineva. Sunt puțini, aveam să aflu mai târ-ziu, poate vreo două sute în con-strucții, ici-acolo alți câțiva. ,,Așadar, pe 10 noiembrie, vă cununați la Biserica ,,Sf. Nicolae” din Suceava…”, am reluat vestea cu care Andrei Dragu își explicase bucuria cu care ne salutase la venire aflând că suntem din Suceava. ,,Da, cu Elena din Suceava…”, a zâmbit la acel început de septembrie în care aștepta liniștit ca turiștii din grupul său să se fotografieze la in-trarea în Paliapolis – Orașul Vechi. Cu Elena din Suceava aveam să mă întâlnesc abia peste câteva zile, iar apoi să călătorim împreună, pe apă, spre țărmul Anatoliei, în Tur-cia. Mama ei, Viorica Costaș, venise aici de peste un dece-niu. S-a atașat de Rodos la o vârstă când te atașezi greu. Îi iubește marea, soarele… Într-un fel neașteptat și în bună măsu-ră și inexplicabil a ajuns să-i aparțină insulei, iar insula – ei. Elena a urmat-o după ce a ab-solvit facultatea, acum patru ani. Tot atunci a venit din Cra-iova și Andrei Dragu, specialist în roboți industriali. S-au înscris la cursurile de limbă greacă, iar după aceea și-au găsit locuri de muncă. Elena la aceeași firmă cu mama sa, Andrei, ghid pentru români în turism, o industrie foarte dez-voltată aici, care aduce Greciei aproape o treime din venitul său în acest domeniu și de aceea și foarte pretențioasă cu angaja-ții. A studiat Rodosul din cărți cu seriozitatea și pasiunea cu care l-a colindat cu scuterul, ma-șina, autocarul. Apoi a reali-zat pentru hotelurile la care sunt cazați obișnuit românii prezen-tări ale traseelor și ale obiecti-velor turistice oferite de insu-lă. Învață, studiază, se docu-mentează și acum: Rodosul este o carte milenară care se lasă citită greu și căreia, dacă vrei să-i descifrezi povestea, îi place să te citească. Apoi Elena nu și-a mai desprins privirea de pe ceas. La întoar-cere se schimbase vasul, noul (de fapt cu mult mai vechiul) catamaran înainta vizibil mai lent. Îi era teamă să nu întârzie la program, de curând fusese promovată (un fapt deosebit, întrucât grecii sunt ospitalieri cu turiștii și rezervați cu imi-granții), nu voia să dezamă-gească. Era o problemă de în-credere și de onoare. Loc special, Rodosul alege și este ales numai de oameni speciali.