Ginerică și-a plimbat miresuica pe grapă

A-ți povesti mâhnirile, sau pur și simplu necazurile, altcuiva, unui prieten chiar, e o cruzime, un act torționar. Trebuie să fii făcut dintr-un aluat aparte pentru a lăsa durerea să te mistuie – în tăcere. Cioran. De luat act! Ceilalți n-au fost inventați în astă planetă să toot asculte la cât de frumos știi tu să te caini… (a căina, de la Cain & Abel?!). > O tipă din Fălticeni, poetesă de meserie (și terminatoare de Sociologie) a fost consul general la Ottawa. În ultima vreme, nu mai știu ce este… Elena Ștefoi.

 

> Dar știu că, la Universitatea Sucevei, mintenaș, prezidentul Academiei Române, Eugen Simion, va descăleca pentru a fi făcut doctor honoris causa. > A prins iar cheag, prin urbele patriei, ceva altădată foarte domnesc: cuconadelee! Treburi de femei, tot o veselie, unde muierile, preț de niscai ceasuri bune, își povestesc d’ale lor, în preajma unui lichior degustat printre scofeturi. Nimic rău! Numa’ că replica genului dur nu întârzie să apară. Uite, în săptămâna Paștelui, pe la sfârșitul ei, min-toșii filosofi de pe la Catedra de profil a Universității Suceava (se) vor petrece, numai ei, bărbații, la Sucevița, într-un vichend iminent, pe la hacienda suprefectului. De ce nu?! > Iar un brav umanist de pe la noi, intelectual altminteri laborios și… de treabă, s-a însurat de câteva ori, trea-ba lui. Da’ ce a distrat strașnic comunitatea rurală a fost că, în noaptea nunții, după cere-monialul… înroșirii de cear-șaf (hai să fim serioși!), gine-rică s-a mâniat așa de rău, că a luat inocenta “impostoare”, a urcat-o pe grapa din dotare și a plimbat-o nițel prin co-munitate. Spre hazul opulent al băștinașilor, nuntașilor. Dac-așa e obiceiul! Întâm-plarea s-a petrecut aievea într-un sat din arealul Fulti-cenilor noștri. Unde mai sunt grapele d’antan… > Zic vracii de estetică și modelling că silicoanele trebuie schim-bate o dată la 10 ani. Așa vă trebe, frumoaselor… > D’aia, vorba amicului meu, Înțe-leptul, două puncte: Trebuie să fim conștienți că banii nu sunt folositori decât în planul material. În planul psihic, spiritual, nu putem face nici un bine cu banii: acolo ne trebuie lumina, lumina care este aur fluid. Dacă iubiți lumina, posedați deja aur în planul spiritual. Cu cât sun-teți mai bogați posedând acest aur, cu atât mai mult aveți posibilitatea să mergeți la magazinele celeste ca să “cumpărați” ceea ce nu puteți găsi în nici un alt magazin: înțelepciunea, iubirea, bucuria, infinitul, veșnicia. Din acest motiv, înțelepții, inițiații se străduiesc să adune cât mai mult aur în planul spiritual pentru a putea să se îmbogățească cu calități și virtuți de care apoi vor beneficia și alții. Chiar dacă nu au nici un ban în buzunar, ei continuă, datorită luminii lor, să atragă cadouri din Cer și să le distribuie în jurul lor… Na, vezi și tu…