De la epifania lui Călin Georgescu şi a suveraniştilor extremişti se întâmplă ceva monstruos în România: asistăm neputincioşi la decredibilizarea, batjocorirea instituţiilor româneşti: preşedinţie, guvern, parlament, biserică, armată, şcoală. Unii zic că batjocura vine de la Moscova şi cozile ei de topor pentru a contracara ajutorarea Ucrainei şi unirea cu Republica Moldova.
Nici cetăţenii români n-au scăpat, ajungând bătaia de joc a unor politicieni, şi stânga, şi de dreapta, practic majoritatea liderilor politici aliniindu-se discursului jignitor-ofensator masiv şi primitiv politizat, că se vede de la o poştă injuria, pe lângă incompetenţa logic-raţională. Iată-l pe celebrul dr. în filozofie, cu studii aprofundate pe la câteva mari universităţi europene şi americane, recte Mihai Maci, care nu mai găseşte nimic bun în România: preşedintele e „un om depăşit de funcţie, care bălmăjeşte lucruri ininteligibile şi conturează arabescuri frânte cu mâinile”, iar prim-ministrul e „un soi de contabil de-a treia mână”. „Parlamentul e şi el o comedie tristă: o adunătură de oameni la mâna şefilor de partide, care n-au iniţiative, nu votează decât la ordin, în general nu ştiu ce votează”.
Şi totuşi ţara a mers înainte, trăim mult mai bine datorită muncii noastre, dar şi unor conducători şi politicieni care-şi văd de treabă, însă pe care M. Maci nu-i vede. Mi-e greu să înţeleg de ce manipulează ca şi cum nimeni n-ar pricepe intenţia ofensatoare prin folosirea pluralului articulat: în loc de câţiva, mulţi, puţini politicieni corupţi > (toţi) politicienii sunt corupţi, în loc de câteva mii de hoţi, (toţi) românii sunt hoţi. Marele intelectual provine de la Universitatea clujeană, Universitatea marilor patrioţi sacrificaţi pentru libertate, pentru români şi România, Lucian Blaga, Iuliu Haţieganu, Onisifor Ghibu, Emil Racoviţă, Sextil Puşcariu, Florian Ştefănescu-Goangă…, care se răsucesc în morminte la asemenea măscări.
Jurnalişti, formatori de opinii de pe la Antene, România TV, Realitatea Plus TV îşi probozesc şi ei prim-ministrul de vreun an cu epitete injurioase şi penale ca porc (Ionuţ Cristache!), bou nesimţit, catâr, măgar, prostovan, căpos, iar susţinătorii săi sunt „duşi cu capul”, plus Mucuşor-Plicuşor pentru preşedinte. Am ajuns un popor de dobitoci, de nesimţiţi şi analfabeţi funcţional, de hoţi şi puturoşi, de oameni de nimic, ca şi cum nimeni în ţara asta nu mai munceşte-gândeşte, nimeni nu e în stare de nimic. Toţi stăm cu mâna întinsă la UE şi la Guvern. (Nu mai are România niciun justiţiar care să pedepsească mârlănia asta?)
Cică în instituţiile democraţiei, „oamenii care le dau consistenţă se ocupă de cu totul altceva”, singura preocupare a oricărui funcţionar, dincolo de micul gheşeft de la ghişeu, e cum să-şi rentabilizeze postul”, „lucrurile se descompun şi haosul degradează totul” (Revista 22). Concluzia? Suntem nişte nenorociţi, vai de mama noastră, iar România se îndreaptă spre catastrofă. (Dar, după nu puţini, România s-a îndreptat spre catastrofă imediat după 1989, numai că respectiva catastrofă era doar în capul celor ce sperau că vom fi veşnic sub ciubota tovarăşilor sovietici.)
Alegerile au fost câştigate prin minciuni, prin maşinaţiuni primitive: Călin Georgescu se laudă că a câştigat alegerile, dar în fapt înşelătoria votului a funcţionat ca pe vremuri „votaţi Soarele”, adică Frontul Plugarilor, denumirea pentru analfabeţi a Partidului Bolşevic Român: indiferent cum se vota, alegerile se câştigau cu 99,99%. Ca să prostească cetăţenii slabi de minte, Neica Nimeni Georgescu i-a lăudat că sunt „poporul ales”, treziţi în conştiinţă, deştepţi, cei ce îl susţin, iar ceilalţi, care nu-l votează, sunt „proşti, spălaţi pe creier, vânduţi şi fără coloană vertebrală”.
Actele de trădare, desfăşurate în văzul lumii, trec nepedepsite: se duce europarlamentara româncă Diana Iovanovici-Şoşoacă la Putin să-i arate supunere şi credinţă, fără s-o fi mandatat vreun român, ceea ce n-a îndrăznit nici Anna Pauker, se plimbă la braţ cu jafnicul miliardului moldovean de euro Ilan Şor, iar Parlamentul României, Guvernul şi Preşedinţia se fac că nu văd trădarea, nici ruşinea, umplându-ne naţiunea de dezonoare şi ocară.
Comentarii