Într-o astfel de discuţie, utilă fără doar şi poate – nu numai cultural, ci şi pentru reprezentarea cât mai corectă a trecutului şi a cazului de faţă concret, precum şi a altor cazuri cu similitudini, până astăzi –, e mai întâi de ţinut seama de condiţia reală a ceea ceCiteşte

O vreme destul de îndelungată nu s-a putut vorbi despre 8 Mai – după ce această dată devine importantă – şi despre 23 August fără trimiteri acuzatoare la Ştefan Foriş şi, desigur, nu numai la el din categoria lui. Se concede cu timpul, cel mult, să nu se mai rosteascăCiteşte

Unde anume ar fi de identificat, în povestea din jurul lui Ştefan Foriş, semne de emancipare de tutela atotputernică a Moscovei? Explicit – şi relevant în acelaşi timp pentru bătălia cruntă pentru putere din Partid şi prin acesta din guvern şi din statul nou care acum se pune la cale,Citeşte

Nimic nou nu e în a spune că Ştefan Foriş a fost, ca şi alţii, una dintre victimele luptei pentru putere din interiorul Partidului. Poate însemna însă ceva a repeta şi a susţine că faptul trebuie cunoscut şi analizat măcar în unele dintre detaliile lui. În esenţă, dar şi printreCiteşte

Deşi e uşor de greşit catalogând oamenii şi lucrurile pe bază de prea multe presupuneri şi deducţii, probabil că totuşi nu despre vreo inabilitate de ordin practic şi nici de absenţa în măsură suficientă a acelui ceva care susţine şi încurajează luarea luptei, fie şi parţial, pe cont propriu, cuCiteşte

Cu numele prezent în mai toate luările de cuvânt din plenara lărgită a C.C. din decembrie 1961 şi nicicum privit în vreuna favorabil, ci dimpotrivă, trădătorul mai ales, Ştefan (István) Foriş, conducătorul Partidului pe aproape toată durata războiului, până în aprilie 1944, este un personaj puţin cunoscut public, însă maiCiteşte

Sunt, puţin spus, discutabile (incorecte, neoneste, ipocrite, dacă nu falsuri de-a dreptul) cele mai multe dintre susţinerile din 1961 ale lui Gheorghiu-Dej şi nu numai, ci şi ale secondanţilor lui cu, printre ei, Nicolae Ceauşescu şi Alexandru Drăghici, ţapul ispăşitor din 1968 – menite atât unei nedeclarate, dar greu deCiteşte

Tovarăşi – se adresa plenului din decembrie 1961 şeful Partidului, aparent numai ca să-şi ex-prime, tradiţional laudativ, acordul şi admiraţia pentru facerile şi susţinerile lui Hruşciov, dar, de fapt, acum, la vârsta la care ajunseseră prietenia româno-sovietică şi experienţa în materie a lui Gheorghiu-Dej, într-un exerciţiu dus la o anumeCiteşte

Un lucru absolut de neînţeles ca fapt şi calificabil în multe alte feluri (inclusiv sub unghiul impresiei de naivitate de care el se lasă însoţit – voluntar ori nu, dar fără ocol) este lansarea în discuţie – cu repetare, însă doar ca probă pentru învinuirea încă o dată celor careCiteşte

Darea de seamă a lui Gheorghiu-Dej din 1961 este, prin multe ale ei, un gest de semețire sofisticată a vasalului. Prin fapte de atitudine și de purtare de care, la rândul lui, suzeranul se folosește curent, i se cere acestuia participare complice la propria înfruntare, iar asta în condiții înCiteşte