Văzând comportamentul clasei politice (nu în totalitate, dar în mare parte) în aceste momente de criză internă şi externă îţi vine să pui o întrebare, respectiv: „Chiar vor înjuraţi?”. Gafele şi declaraţiile nătângi în perioade „liniştite” sunt materie primă de înaltă calitate pentru această rubrică şi le mulţumesc mult, dar în aceste zile sunt total enervante şi generează reacţii nervoase. Iar dacă acţiunile aberante şi total antiromâneşti sunt justificate prin „interesul naţional”, cum se exprima un celebru moş Teacă nimerit în politică, generând efecte economice dure (devalorizare leu, scăderi pe bursă, împrumuturi mai scumpe sau blocarea investiţiilor, spre exemplu), promotorii instabilităţii ar trebui „să dea cu subsemnatul”. Şantajul politic la care asistăm (sper să se termine până la apariţia articolului…) este departe de o confruntare politico-ideologică specifică unei naţiuni democratice şi se aseamănă cu o „lovitură de palat” la care nu se utilizează armele. Iar autorii nu trebuie iertaţi şi uitaţi. Umorul generat de această situaţie nu poate fi decât negru intens!
Cinismul şi inconştienţa în sacrificarea obiectivelor naţionale (în primul rând cele economice) în folosul celor de partid sau personale sunt „tactici politice” de neacceptat şi merită un „mişto” agresiv, înjurături şi acuze publice. Trebuie să le arătăm mai CLAR că NU credem justificările lor, NU ne-au „făcut din vorbe” şi NU suntem atât de limitaţi pe cât ne cred. Au fost (unii) când am votat! Dacă vom accepta, tacit, bătaia de joc vom fi complici, iar prestigiul românilor pe plan intern şi extern se va prăbuşi. Pierderile ce vor urma le vom achita noi, NU „ei”, cei care ne asigură sprijinul economic şi de securitate (UE şi NATO), vor deveni mai „reticenţi” în relaţiile cu România şi ţara va înlocui Ungaria lui Orban în strategia reuşită a lui Putin în Est!
Domnilor politicieni, „cotcodăciţi” în vremurile bune (fără război, criză energetică şi demenţa liderilor mari ai planetei), vă acceptăm prostiile cotidiene, pentru că aşa a votat majoritatea şi respectăm rezultatul alegerilor, dar există o limită (sau o „linie roşie”, termen la modă) pe care aţi depăşit-o. Mult. Cu o astfel de atitudine determinaţi instabilitatea, încurajaţi extremismul agresiv şi nătâng, blocaţi proiecte naţionale majore finanţate extern şi daţi satisfacţie Estului. Asta vreţi sau sunteţi „orbiţi” de boala puterii? Pentru că am ajuns să NU vă cred atât de limitaţi, încep să vă suspectez de „colaborări externe”. Cad şi eu în zona conspiraţiilor din lipsă de argumente raţionale.
Acest articol nu s-a încadrat în specificul rubricii, este jumătate din realitatea românească râsul-plânsul (doar „plânsul” de nervi!) şi sper să nu mai ajung în situaţia de a îndemna la proteste şi înjurături. Prefer ironia, dar agresivitatea celor fără scrupule şi a proştilor fără leac mă face să pun o „pauză” în exprimarea ei. În primul rând că NU pricep limbajul ironic (doar glumele lor sunt bune!) sau NU le pasă de „sancţionarea” prin umor. De unde au apărut asemenea personaje în România, ţară recunoscută pentru umor şi lipsa ticăloşiei extreme? Iar unii au devenit „factori de decizie” după votul celor fără discernământ!
În acest moment, „ruperea” lor de ţară prin sacrificarea obiectivelor în curs (economice şi de securitate, în primul rând!) şi sfidarea maximă la care ne supun NU mai este de acceptat. Nu trebuie să le mai ascultăm prostiile cu un zâmbet ironic. Ne vom „deştepta”?
DAN STRUTINSCHI
PS: O întrebare. Pe Ilie Sărăcie îl înlocuim cu Georgel Bogăţie? Da, şi vom fi bogaţi! În ruble, evident…
Comentarii