L.D.CLEMENT
Cei interesaţi de subiect l-au reţinut, apreciat (şi comentat) încă de când s-a postat (iar apoi s-a „rostogolit”) pe net: de ieri, ziua comemorării lui Mihai Eminescu, municipalitatea suceveană a pus la dispoziţie – în piaţeta cu bustul lui Eminescu – un cochet chioşc cu carte de împrumut loco. Ideea nu-i nouă (nici la Suceava; se încercase anterior într-un areal comercial); iar cei sensibili la aşa ceva pot mărturisi astfel despre experienţe cu (temporar?) succes ori (definitiv?) eşec. Prin urmare, cei care aplaudă fără rezerve iniţiativa îşi imaginează că realmente (nu doar pentru o poză…) vor exista persoane care (mai mult decât doar curioase faţă de ce s-a depus ori ce vor mai aduce eventuali donatori) acolo sau mai departe vor răsfoi/citi, pentru ca, după…, să se ducă la biblioteca publică sau librărie. Dar şi cei care se tem că (nu doar pentru a fi depuse în raftul de acasă) în curând cărţile vor dispărea ca şi cum nici n-ar fi fost. Pentru cazul unui asemenea risc, suntem convinşi că în preajmă există cel puţin o cameră de supraveghere a piaţetei. Însă dincolo de aceasta, unul ca mine (spre un exemplu…) îşi pune reazem în chiar ochii (statuii) lui Eminescu care ne veghează. Cred că, în fond, chioşcul cu carte constituie încă o provocare şi încă un test pe care, teoretic mereu aflat între noi, Mihai Eminescu ni le propune.
Comentarii