Am avut parte de ea chiar în aceste zile de la începutul lunii septembrie. Am dat curs unor invitaţii pe care le primisem mai demult. De fapt, avem mai multe asemenea invitaţii, sperăm că pe parcurs vom mai putea vizita unele locuri deosebite.
Am început cu vizita la Muzeul etnografic „Ilie Motrescu”, aflat în incinta liceului din Crasna. Am venit la acest muzeu înfiinţat din iniţiativa lui Laurenţiu Dragomir, preşedintele Asoiciaţiiei Protecţia Patrimoniului din Bucureşti, omul care, datorită familiei poetului din Crasna, a devenit un adevărat prieten al nostru, al nord-bucovinenilor. Din România au sosit doi buni prieteni de-ai noştri: expertul din domeniul turismului, profesorul, fondatorul Asociaţiei şi a revistei „Dacia străbună”, energicul Ioan Iţco, scriitorul şi romancierul Andrei Breabăn, autorul faimoasei lucrări „Epopeea ştefaniană”. De la Kiev, aflându-se într-o vizită prin Bucovina natală, a sosit academicianul, diplomatul Teofil Rendiuc. Doar la Crasna ne-a însoţit şi omul de afaceri, managerul fabricii de apă minerală de la Budineţ, Dumitru Morhan, care ca în-totdeauna a venit cu sticle de apă minerală şi dulciuri.
La Crasna am fost întâmpinaţi cu multă amabilitate de secretara liceului şi responsabila de acest muzeu, inimoasa Mariana David. Ei i s-au alăturat directoarea acestei prestigioase instituţii de învăţământ, Larisa Bruja, şi directoarele adjuncte. O succintă prezentare despre viaţa şi destinul amar al poetului martir Ilie Motrescu ne-a făcut Mariana David. Despre cărţile scrise şi măsurile organizate, dedicate acestui mare poet al Bucovinei, am vorbit şi eu personal pe scurt. Vizitatorii au rămas încântaţi de cele văzute aici. De exponatele aduse de la Bucureşti, de cele donate de subsemnata, dar şi de obiectele de etnografie amenajate cu multă grijă şi pricepere. Domnii din România au donat bibliotecii şi muzeului un set de cărţi din „Epopeea ştefaniană”, revistele „Dacia străbună” şi „Dulce Bucovină”. Personal am lăsat la liceu cartea regretatului nostru copământean Ilie Popescu, intitulată „Biobibliografie”. Am mulţumit gazdelor pentru primire, am promis că vom mai reveni şi cu alte delegaţii, căci asemenea locuri şi lucruri merită şi trebuie cunoscute.
De la Crasna, am venit spre Pătrăuţii de Jos, la muzeul etnografic aflat într-o casă veche, renovată tot cu sprijinul şi stăruinţa aceluiaşi neobosit Laurenţiu Dragomir din Bucureşti, dar şi cu munca şi efortul depus de Natalia Balan, lucrător în sfera culturii, ajutată de părinţii ei, Elena şi Ilie Clioţ. Aici, în pragul casei-muzeu, îmbrăcată într-o frumoasă cămaşă naţională, ne aştepta doamna Natalia. Cu amabilitatea sa caracteristică, cu multă însufleţire, ne-a povestit nouă, celor patru vizitatori, despre istoria acestei case, despre obiectele adunate şi frumos aranjate în cele două încăperi ale casei ţărăneşti, în tinda casei. Mobilier, icoane, tablouri cusute, perne cusute, haine naţionale, lăicere, scorţuri, stative de ţesut, blide, vase vechi de lut, dar câte şi mai câte. În spatele casei se află biblioteca „Ilie Popescu”, pe care am amenajat-o împreună cu bibliotecara satului, Maria Ştefureac, dar ajutată de doamnele Elena şi Natalia. Andrei Breabăn şi Ioan Iţco au lăsat pentru biblioteca muzeului din Pătrăuţii de Jos cărţi şi reviste. Am vorbit şi despre bustul savantului bucovinean Ilie Popescu, pe care Ioan Iţco a promis că îl va face până la anul viitor. I-am mulţumit gazdei, harnicei doamne Natalia Balan, atât pentru primire şi găzduire, dar şi pentru că, în iarna acestui an, împreună cu colega sa, Larisa PopescuChedic, directoarea căminului cultural din satul Pătrăuţii de Jos, ajutată de bibliotecara Maria Ştefureac şi subsemnata, a organizat o întâlnire cu aceşti doi domni, care şi-au prezentat cărţile, revistele, în prezenţa noastră şi a membrilor ansamblului de dansuri „Mugurel” ce activează de mulţi ani la acest cămin cultural. Sperăm că asemenea întâlniri vor mai organizate pe la liceele, bibliotecile şi instituţiile culturale din ţinutul nostru.
Următorul nostru popas, după o călătorie puţin mai lungă, l-am avut la casa lui Ionică Semeniuc, nonagenarul din Hruşăuţii Volocii. Cu aproximativ o lună în urmă am vizitat acest muzeu vechi, autentic, cu obiecte de valoare, ce aproape nu se găsesc nicăieri în altă parte. Am dorit mult ca cei interesaţi să viziteze această casă deosebită. Cu energia sa caracteristică, Ionică Semeniuc ne aştepta în ograda căsuţei sale, care are peste 100 de ani. La fel şi obiectele vechi care pot fi văzute şi admirate de toţi. Vizitatorii au rămas încântaţi de cele descoperite aici. Toţi, împreună, am mers şi la muzeul din centrul satului, aflat într-o casă nouă din lemn, unde majoritatea obiectelor au fost donate tot de acest bun român şi patriot al baştinii – Ionică Semeniuc. Lui, de asemenea, i-au fost lăsate cărţi, reviste, iar Ioan Iţco i-a făcut cadou un mic tablou pictat de el însuşi şi o fotografie cu regele Decebal. Un gest nobil.
Peste tot am fost rugaţi să scriem despre impresiile noastre în cărţile de vizită ale muzeelor. Chiar şi Ionică Semeniuc are o asemenea carte. I-am încredinţat de astă dată acest lucru scriitorului Andrei Breabăn. Noi ne-am pus doar semnăturile, ca semn de recunoştinţă şi amintire.
…Am avut cu adevărat o zi deosebită, petrecută în compania unor oameni deosebiţi. Mi-au mulţumit sincer pentru că le-am organizat vizita respectivă. Dl Ioan Iţco, care se ocupă cu turismul, cunoaşte şi iubeşte Bucovina noastră, a propus că va aduce grupuri de turişti aici, dar şi la alte asemenea muzee şi locuri deosebite. Pe viitor, sperăm că vom putea vizita şi muzeele de la Iordăneşti, Oprişeni, Hliboca, Suceveni, Dimca, cât şi mănăstirile şi unele biblioteci din ţinut.
Asemenea măsuri ne ajută la consolidarea relaţiilor cultural-turistice dintre cele două ţări, dintre sudul şi nordul Bucovinei, la cunoaşterea mai profundă a ţinutului natal, a locurilor de poveste, a oamenilor care prin munca şi strădania depuse fac ca trecutul să aibă viitor, să se păstreze vechile şi frumoasele noastre tradiţii şi obiceiuri tradiţionale. Îi aşteptăm şi altădată cu plăcere pe aceşti oameni deosebiţi, dar şi pe alţii, dornici de a cunoaşte locurile istorice, obiectivele culturale, tot ce ne leagă de acest frumos şi mioritic plai – Bucovina.
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii