De mai mulţi ani, ziua de 27 mai este şi ziua satului Cupca, un frumos sat cu vechi şi frumoase tradiţii de pe Valea Siretului.
În acestă zi ne vom aminti de câţiva dintre marii noştri înaintaşi, toţi acei oameni de bună credinţă care prin munca lor, efortul şi cunoştinţele acumulate au scris o pagină frumoasă în istoria, cultura, literatura, civilizaţia acestei localităţi româneşti de la poale de Carpaţi.
Unul dintre ei a fost Gheorghe Timiş, fost deputat în parlamentul de la Viena pe vremea Austro-Ungariei. Un alt descendent din familia Timişenilor, cantorul Vasile Timiş a alcătuit primele pagini ale unei minimonografii.
Satul Cupca are 2 monografii publicate: cea istorică, scrisă de regretatul dr. inginer, stabilit cu traiul la Braşov, neuitatul Petre Ciobanu, iar cea modernă, scrisă de fostul director al celor două şcoli din Cupca, regretatul Domeţian Cucuruz, trecut în eternitate nu cu mult timp în urmă, ambele având titlul „Cupca, un sat din Bucovina”. Despre satul Cupca, au mai scris regretata Mariana Gurza, din Timişoara, a cărei mamă a fost originară din acest sat. Fostul avocat şi ziarist Vasile Plăvan a publicat cartea „Boabe de lacrimi”, reeditată tot de regretata Mariana Gurza. Fiul satului, economistul Vasile Timiş, stabilit cu traiul la Timişoara a donat clopotele pentru noua biserică a satului. Mai mulţi foşti directori şi profesori, ale celor două şcoli, şi-au adus contribuţia la dezvoltarea şi înflorirea spirituală a vetrei strămoşeşti.
Fostul absolvent al şcolii din Cupca, (azi liceu), Constantin Ungurean, este doctor în ştiinţe istorice, autor al câtorva cărţi din istoria Bucovinei, stabilit cu traiul în Suceava, România.
Fostul director şi profesor al acestei şcoli (azi liceu), Grigore Timiş, descendent din familia Timişenilor, a fost şi deputat în Parlamentul Ucrainei.
O pagină frumoasă au lăsat în urma lor folclorista locală Magdalina Morar, autoarea cărţii „Viaţa trece, amintirile rămân”, (pregătită de tipar după trecerea ei în eternitate de subsemnata). Un bun cunoscător al tradiţiilor populare, legate de anumite ritualuri, aşa ca: nunta, cumătria, urăturile, colindele etc. a fost şi fostul cantor Viorel Timiş, fiul lui Vasile Timiş, de care vorbeam mai sus. Un folclorist al satului a fost şi Vasile Ungurean. Soţia sa, octogenara Felicia Ungurean, a pictat în tinereţe tablouri pe sticlă. Câteva avem şi în muzeul nostru.
Gospodina Margalina Alerguş coase cămăşi în stil naţional. A cusut la unii solişti de muzică populară. Tot cămăşi coase şi o altă gospodină din sat Vera Morar. O ţesătoare iscusită este şi Floarea Alerguş, un meşteşug mai rar întâlnit acum. Un bun tâmplar este şi gospodarul Vasile Alerguş, face din lemn nişte lucruri de valoare.
Despre sat, biserică, şcoală s-au mai publicat câteva cărţi (autoare – subsemnata). Poezii şi mici bucăţi de proză au publicat şi publică membrii cenaclului literar „Lămâiţa” , atât în presa tipărită, cât şi online.
Obiceiurile, datinile, tradiţiile satului Cupca sunt păstrate şi transmise din generaţie în generaţie. Ca de exemplu, cele legate de sărbătorile de iarnă. Nicăieri în Bucovina, nu s-a mai păstrat acest obicei. De Crăciun, de exemplu, se colindă tocmai trei zile la rând. În prima seară de ajun, colindă copiii, a doua şi a treia, tinerii şi maturii. Colindele sunt lungi, tărăgănate, cu specific local. La sfintele Paşti, s-a păstrat obiceiul „Toaca”, adică ciocnirea oălor roşii şi încondeiate. Îmbrăcaţi în haine naţionale, cupcenii îşi urează „Hristos a Înviat”, unul altuia, ciocnind, urându-şi un Paşte fericit. Mai ales în marţea Paştelui, se adună multă lume în curtea bisericii.
Biserica veche este considerată monument de cult. Clopotniţa veche, casa parohială, cât şi mormântul unui mare înaintaş Ivan Cupcici, se află în vecinătate. Se presupune, deşi este doar o versie, că denumirea satului ar proveni de la numele acestui boier. Alături se înalţă biserica cea mare, construită prin sârguinţa cupcenilor cu peste trei decenii în urmă. Despre cele două biserici din Cupca este publicată şi o broşură. Avem câteva capeliţe de toată frumuseţea, mici lăcaşuri de cult, care sunt în toate satele din această parte a Bucovinei. Cea de lângă biserică este şi locul unde sunt pomeniţi cupcenii ce s-au jertfit şi au suferit în vremurile de grea urgie: deportaţi, judecaţi, dezmoşteniţi, duşi pe meleaguri străine.
Cele două şcoli, azi licee, grădiniţa de copii, muzeul istorico-etnografic, aflat în incinta liceului din Cupca, oficiul poştal, dispensarul, magazinele, restaurantul „Elegant”, depozitul cu materiale de construcţii, casele mai vechi şi mai noi, fântânile, gardurile, porţile, locurile de relax şi odihnă, toate acestea întregesc aspectul acestui sat bucovinean.
Portul naţional, cântecele, dansurile, graiul cu dialect specific, credinţa, sărbătorile tradiţionale, creştine şi laice, natura fermecătoare dau satului un aspect deosebit.
Felicitări, dragi cupceni, cu toate aceste realizări în toate domeniile.
Îmi cer scuze, că am numit doar câteva personalităţi, câteva dintre realizările cupcenilor, deşi sunt încă multe de spus şi de scris despre acest sat deosebit de pe Valea Siretului. Pe viitor o vom face.
ELEONORA SCHIPOR, profesoară la liceul din Cupca, scriitoare
Comentarii