Barză. „O barză din Bihor şi-a câştigat titlul de cel mai bătrân exemplar din specia sa, din România. Are 21 de ani şi se întoarce, în fiecare an, la acelaşi cuib. Masculul a fost inelat în judeţul Satu Mare în 2003, iar odată ajuns la maturitate s-a mutat să-şi întemeieze o familie în judeţul Bihor. Povestea celei mai bătrâne berze din România începe în 2003. Pe când era încă un pui, masculului i-a fost montat un inel pe piciorul stâng, potrivit bihorjust.ro. «În urmă cu 21 de ani, colegul nostru a inelat un pui de barză în satul Andrid, judeţul Satu Mare (localitatea a primit titlul de Satul European al Berzelor în 1997). După ce a devenit matură, această barză a început să se întoarcă, în fiecare an, în România pentru a-şi întemeia o familie. În fiecare primăvară, masculul ocupă cuibul din comuna Tarcea, judeţul Bihor. Aşa s-a întâmplat şi acum, fiind observat cum, alături de perechea lui, curăţa cuibul. Astfel, el este cea mai bătrână barză, inelată vreodată în România» spuneau reprezentanţii ONG-ului Milvus Grup. „Berzele nu sunt o specie la care perechea se formează pe viaţă, sunt mai mult fidele cuibului decât perechii” a declarat Papp Tama, ornitolog.
Călugăriţă. O multimilionară moare într-o mănăstire din Chambéry (Franţa). Superioara mănăstirii de călugăriţe carmelite din acel oraş, o femeie care fusese odinioară sărbătorită în toată Europa pentru frumuseţea şi bogăţia ei, a murit în mănăstire. Era fiica fostului prim-ministru italian, marchizul di Rudini, şi se căsătorise cu multi miliardarul marchiz Carlotti. Scriitorul D’Annunzio a glorificat’o în romanul său «Dama del Garda». Marchiza a cheltuit 125 de milioane pentru scopuri filantropice, iar după moartea tatălui şi fratelui ei, care s-a sinucis, ea a intrat în ordinul călugăresc al Ermelitelor şi a întemeiat mănăstiri ale acestui ordin în Italia şi în Franţa, cărora le-a dăruit întreaga sa avere. („Oglinda”, 1937)
Garaj. Fata vine la tatăl ei: – Tată, putem, eu şi prietenul meu, să folosim maşina? – Da, dar nu are benzină! – Nu-i nimic. Şi aşa nu ieşim din garaj!
Itzic. Fiecare bărbat dintre cei cinci selectaţi să trăiască şase luni pe o insulă pustie avea voie să ia cu el un singur obiect. Ion a luat o carte, John o tabletă, Ivan o damigeană de vodcă, Helmuth o Biblie, iar Itzic… o femeie gonflabilă. După o lună, Itzic avea şi vodcă, şi carte, şi tabletă, şi Biblie…
Milostivenie. Dumnezeu s-a milostivit odată de un om şi i-a promis că îi va îndeplini două dorinţe. Omul i-a cerut cea mai bună băutură şi cea mai bună femeie care a existat pe lume. A căpătat un bax de apă minerală şi… pe Maica Tereza.
Mirodenii. „Cea mai importantă contribuţie la bunăstarea olandezilor venea din Insulele Mirodeniilor, azi Indonezia. Nu e de mirare că olandezii au înfiinţat Compania Olandeză a Indiilor de Est în 1602, la doar doi ani după Compania Britanică a Indiilor de Est, având, practic, acelaşi scop: comerţul cu mirodenii. Compania olandeză devine repede un adevărat stat în stat. Bătea monedă, încheia tratate internaţionale şi conducea o armată proprie. La scurt timp după înfiinţate, compania rupe monopolul portughez, care dura de aproape un secol, asupra unui condiment extrem de valoros, nucşoara, un condiment care se găsea doar pe trei mici insule indoneziene. Valoarea sa a crescut şi mai mult atunci când medicii vremii au recomandat nucşoara ca unic tratament pentru ciumă. Cum ciuma bubonică tocmai lovise Europa, este uşor de înţeles modul în care preţurile au explodat literalmente. Anglia nu voia sa îi lase să scape o asemenea ocazie, dar confruntarea cu Olanda părea una costisitoare, aşa că navigatorii britanici au ales o altă cale. Rămânea astfel o singură soluţie: războiul! În confruntarea dintre Anglia şi Olanda, olandezii au ieşit învingători. Astfel că au luat partea leului, ceea ce atunci părea bucata cea mai bună a afacerii, insulele cu nucşoară. Pentru a nu îşi umili prea mult adversarii şi sperând într-o colaborare viitoare, olandezii au ales să cedeze o colonie americană fără de valoare, New Amsterdam, către învinşi. Iar englezii, pentru a păstra o fărâmă de orgoliu, i-au schimbat numele. I-au spus simplu: New York.”
Pasărea Calandrinon. „… cea care are această fire întru sine, că dacă o aduc înaintea bolnavului şi iaste ca să moară de acea boală, întoarce capul ei şi nu-l vede, iară decă iaste ca să se scoale bolnavul, îl veade şi toată boala iase dintr’însul.” (Floarea Darurilor). „Vine. Fără s-o chemi. I-auzi. Bate-n geam. / Intră. Fără să-i ceri. Mândră şi de neam. / Vede. Prin carnea ta. Ca printr-un geam. / Albă. Calandrinon. Cu ochi de mărgean… / Soră, pasăre-n alb…Psihi mu! / Harnic, darnic duh! / Patimi, boale şi chin: ia-le tu, / du-le în văzduh… / Dreaptă. Făr’ de-a clipi. La biet patul tău. / Privindu-mi-te. Cu drept ochiul său. / Izbăvindu-mi-te. De ăl ceasu’ rău: / Fiară. Cu dinţi de fier. Zimţi de fierăstrău. / Pleacă. Şi-n urma ei: foi de trandafir. / Doctor. Fă’r de arginţi. Straniu musafir. / Albă. Calandrinon. Cu ochi de safir. / Albă. Calandrinon. Cu ochi de safir.” (Şerban Foarţă, „Texte pentru Phoenix”)
Prostie. O teorie care explica foarte bine timpurile în care trăim! Efectul Dunning Kruger este o eroare de apreciere în care persoane care nu au competenţă într-un domeniu anume apreciază eronat competenţa lor ca fiind mult mai mare decât este în realitate. Acest comportament se datorează incapacităţii persoanelor respective de a-şi recunoaşte nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoştinţe în domeniu. Fenomenul a fost testat pentru prima oară într-o serie de experimente, ale căror rezultate au fost publicate în 1999 de David Dunning şi Justin Kruger de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Cornell. Trebuie spus că aceştia nu sunt neapărat pionieri în domeniu (filosofii au discutat despre asta încă din antichitate), însă au meritul că au introdus totul pe coordonate ştiinţifice, plecând de la ideea că aprecierea greşită a competenţei se datorează ignorării standardelor de competenţă. Acest tipar a fost observat în studii foarte diferite, privind, de exemplu, capacitatea de înţelegere a unui text citit, conducerea unui autovehicul sau în cazul practicării sporturilor, de exemplu şah sau tenis. Dunning şi Kruger afirmă că, într-un anumit domeniu, cei incompetenţi vor avea patru tipuri de reacţii: 1 – vor tinde să-şi supraestimeze propriul nivel de competenţă; 2 – nu vor recunoaşte înalta competenţă a celor competenţi în realitate; 3 – nu-şi vor da seama de propria lor incompetenţă; 4 – vor recunoaşte propria incompetenţă anterioară după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul respectiv.
Comentarii