Amintiri (vagi). Vine un moş, cu baba lui, la medic:
– Domn’ doctor, am venit pentru, pentru…
– Ei, pentru ce ai venit tataie? Ce necaz te aduce?
– Pentru… Cum îi spune…?
– Pentru ce? Ce supărare ai, ia zi?
– Pentru… Auzi, cum îi spune la floarea aia la care îi rup tinerii petalele şi spun „mă iubeşte, nu mă iubeşte…”
– Margaretă?!
– Aşa, aşa…, Mariano…, pentru ce am venit noi aici?!
Auto. Într-o intersecţie, un BMW îi taie calea unui Trabant, care avea prioritate. Şoferul Trabantului se ia după BMW şi la următorul semafor îl ajunge din urmă, se repede la şofer şi dezamăgit şi întristat peste măsură, îi zice:
„Apoi… dacă şi noi, ăştia cu maşini nemţeşti, nu ne mai putem înţelege…”
Calendar.
„Cădere din miercuri în joi,
fumegă în preajmă aloe,
curgere din joi în vineri
ca-n tulburi, foştii ani tineri,
vinere pe-o sâmbătă dată
ca pe un ciob de agată…
Iată-mă acela sunt carele
duminicii-i spală picioarele
cu întârzieri vinovate la glezne
şi pe os de miresme.
Cu degetele mâinii sporite nefiresc
îi ating genunchii de măr domnesc
şi până să alerg să-i cer mâna
de la mumă-sa, săptămâna,
cu cuvinte
de neaua fierbinte,
ale vorbirii mele de din străbuni
se face luni…”
(Gheorghe Tomozei)
Ceaţă.
– Iubito, cum au reacţionat părinţii tăi când le-ai spus că vrem să ne căsătorim?
– Este o situaţie destul de neclară.
– Adică?
– Tata nu a zis nimic încă, iar mama aşteaptă să spună ce crede el, abia aşteaptă să-l contrazică.
Consiliere.
M-am dus la psihiatru şi i-am povestit:
– Doctore, în fiecare dimineaţă când mă uit în oglindă, mă apucă brusc o senzaţie cumplită de vomă.
Ce crezi că am?
Mi-a răspuns:
– Nu ştiu, dar cu vederea stai impecabil!
Declaraţii.
Când o femeie se hotărăşte să vă iubească, nu trebuie să o credeţi întotdeauna.
Dar când se hotărăşte să nu vă iubească, atunci trebuie să o credeţi cu totul.
(Eduouard Bourdet)
Dragoste.
„Eu cred că dragostea este un poem personal în întregime. Nu există nimic care să nu fie atât de adevărat şi de fals în tot ce ne scriu autorii care cred că scriu despre dragoste”.
(Honoré de Balzac)
Dragostea mea.
„Dragostea mea, dragostea mea,
S-a ales praful din ea,
Pulberea, zgura, noroiul şi mlaştina.
Mi-am uitat mama şi baştina.
Tatăl mi-apare în vis, zâmbitor,
Dar eu ştiu că e mort şi-o să mor
Mai bând doar o gură de apă din cana
Care-şi desface pe masă, blând, rana.
Am pierdut, şi găsit, iar pierdut
Cărarea locului sfânt,
Ce se-ntinde de-aici, de pe pământ,
Spre-un rai cândva cunoscut…”
(Emil Brumaru)
Gentleman.
Ştrul: – Ce-ai păţit la ochi, frate?
Bulă: – M-am bătut pentru o gagică!
– Gentleman de când te ştiu… Cu cine?
– Cu soţia.
Horoscop.
Horoscopul tău pe luna viitoare.
Sănătate: astrele îţi surâd.
Bani: astrele îţi surâd şi mai tare.
Dragoste: astrele fac pe ele de râs!
Idioţi.
Se părea poate ca Dumnezeu să-i îndrăgească mai ales pe idioţi, din moment ce a creat şi-i îngăduie să fie aşa de mulţi.
Iubire.
„Astăzi am mers în pădure şi am strâns un copac în braţe scoţând din desagă tăcerea mea…
I-am dăruit plânsul neplâns şi râsul, cel nerâs.
Cuvântul nerostit şi gândul scormonit.
L-am privit, l-am mângâiat, l-am rugat să mă cuprindă în braţe şi să… tacă în tăcerea mea.
Să nu mai promită nimic niciodată, ci doar să fie, să privească spre cer şi când e pregătit să-mi dăruiască umbra sa.
Am atins cu tălpile rădăcinile sale căutând adâncul…
Şi am privit spre cer. M-am văzut în el şi am ştiut că pot să contemplu.
Călăuzire, ţel, inspiraţie. Va fi bine!…
Există o Cale. Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim”.
(Ieromonah Hrisostom Filipescu)
Lipsă.
Un reporter întreabă: – Domnule, aveţi 103 ani, care-i cauza longevităţii Dvs?
– Păi… nu am bani de înmormântare.
Real.
„Iubirea e un lucru ideal, căsnicia, un lucru real: o confuzie între ce e real şi ce e ideal nu rămâne niciodată nepedepsită.”
(Goethe)
Replică.
– Pe cine aşteptaţi, domnişoară?
– Pe altcineva, domnule!
Secret.
Cine ştie să descifreze privirile femeilor nu mai are nimic de învăţat.
(William Shakespeare)
Simbol.
Floarea de lămâi, ce simbol ironic al căsniciei: florile sunt albe, fructele galbene, iar gustul… e acru!
(R. Gaiffe)
Sinceritate.
El: – Mă iubeşti?
Ea: – O, cum să nu! Îţi simt lipsa şi când eşti lângă mine, iubitule!
Soacră.
Soacra-i soacră,
Poamă acră
De s-ar coace cât s-ar coace,
Dulce tot nu se mai face,
De s-ar coace un an şi-o vară,
Tot e acră şi amară.
(Folclor, în „Veselia”, 1907)
Statistici (de speriat).
La sfârşitul anului 2023, peste 19.000 de suceveni erau înregistraţi cu obezitate. În România, în 2022, două din 100 de persoane aveau acest diagnostic, cele mai multe privind genul feminin şi mediul urban. La nivel global, în anul 2020, un miliard de oameni – adică una din şapte persoane – sufereau de obezitate.
Vegan.
Un moş şi o babă, soţ şi soţie, mor într-un accident şi ajung în Rai. Acolo îngerul de serviciu îi duce pe o plajă plină de palmieri, cu o casă de lemn, şi le spune:
– Acum tot ce aveţi de făcut în Rai este să staţi aici şi să vă bucuraţi de toate.
Moşul se întoarce către babă şi îi zice:
– Vezi ce proastă ai fost? Puteam să fim aici de 10 ani dar, nu…, tu voiai, musai, să mâncăm paste vegetale!
Vin ploile.
„Vin ploile. E-o carte ce-am citit-o
Demult şi am uitat ce-i scris în ea.
Vin ploile şi tu la geam, iubito,
Priveşti grădina udă, prin perdea,
Şi frunzele mototolite la întâmplare
Şi-n casă-i cald şi mă lipesc de tine:
Mai lasă desfrunzitele grădine,
Îţi spun, şi cuibăreşte-ţi sânul tare
În palma mea ce blând o să-ţi mângâie
Şi talia cu miros de tămâie
Din candela aprins-a sărbătoare
A Preacuratei Domnului Marie
Şi fii ca dânsa Pururea Fecioară
Ca-n zilele trăite odinioară…”
(Emil Brumaru)
Comentarii