Arbore. „Alchimistul a văzut unirea contrariilor sub simbolul copacului şi deci nu este surprinzător că inconştientul omului de azi, care nu se mai simte acasă în lumea lui şi nu-şi poate baza existenţa nici pe trecutul care nu mai există, nici pe viitorul care urmează să fie, ar trebui să revină la simbolul copacului cosmic înrădăcinat în această lume şi crescând până la cer – copacul care este şi el om. În istoria simbolurilor, acest copac este descris ca fiind modul de viaţă însuşi, o creştere în ceea ce veşnic este şi nu se schimbă; care izvorăşte din unirea contrariilor şi, prin prezenţa sa eternă, face posibilă şi această uniune. Se pare că doar printr-o experienţă a realităţii simbolice omul, căutându-şi în zadar propria «existenţă» şi făcându-şi o filosofie din ea, îşi poate găsi drumul înapoi într-o lume în care nu ar mai fi un străin.” (C.G. Jung)
Bucurie. De la cârciumă… cetire. Un beţiv la restaurant: – Ospătar, am fost aseară aici? – Desigur, domnule, ca de obicei, răspunse ospătarul. – Şi am cheltuit vreo 300 de lei? – Într-adevăr, domnule, cu tot cu bacşişuri. Aţi băut straşnic de banii ăştia. – Slavă Domnului! Am crezut că i-am pierdut.
Ceaţă. – Iubito, cum au reacţionat părinţii tăi când le-ai spus că vrem să ne căsătorim? – Este o situaţie destul de neclară. – Adică? – Tata nu a zis nimic încă, iar mama aşteaptă să spună ce crede el, pentru a-l contrazice…
Copy-paste. „Cu femeile se petrece acelaşi lucru ca şi cu fotografiile: câte un imbecil păstrează cu religiozitate clişeul, în timp ce oamenii inteligenţi îşi împart pozitivele, copiile color.”
Creşteri. „Dorinţa de a-ţi extinde cu orice preţ portofoliul afacerilor personale trebuie bine ţinută în frâu. În această ambiţie – specifică mai ales tinerilor oameni de afaceri – trebuie să evităm păţania cuplului vârstnic ce avea probleme în dragoste, de ceva vreme. Totuşi, la cina celei de a 50-a aniversare a căsătoriei, soţia – aţâţată plăcut de muzică, vin şi de lumina lumânărilor – a simţit acel imbold pe care aproape că-l uitase şi i-a sugerat sfioasă soţului să meargă sus şi să facă dragoste. El s-a gândit un moment şi a spus: Pot face una sau cealaltă, dar nu pe amândouă!” (Warren Buffett)
Dacă. Dacă toţi copiii ar ajunge ce doresc părinţii lor, lumea ar fi plină de genii care nu muncesc.
Folclor (neaoş). „Cine joacă marginea / Să-l mănânce temniţa! / Temniţa de sub catrinţă, / C-aceea-i de trebuinţă! (…)” Ea: Am să joc a dracului / În ciuda bărbatului! El: Şi-n ciuda muierii mele, / Să se-nveţe-a face rele!/”
Iubire. „Ca să te apuci să iubeşti pe cineva e o întreagă acţiune: trebuie să ai energie, curiozitate, să te laşi orbit… Ba, la început, la un moment dat, trebuie să sari peste o prăpastie: dacă te apuci să gândeşti, nu mai faci nimic!” (Jean-Paul Sartre)
Marfă. „Frumuseţea este un bun pentru alţii.”
Măritiş. Fetelor, alegeţi-vă cu atenţie „bărbatul vieţii voastre”! Copilul nu va semăna cu BMW-ul, ci cu şoferul!
Monarhie. Monarhia este acel tip de guvernare în care cea mai înaltă poziţie din ţară se transmite pe cale sexuală.
Noroc. Astăzi am avut o zi cumplită. De dimineaţă mi-au furat maşina, la prânz mi-au spart apartamentul, iar seara mi-au golit contul bancar. Noroc că singurul lucru pozitiv a fost un test medical…
Sărut. Media de timp pe care o petrecem noi, oamenii, sărutându-ne, în viaţă, este de 336 de ore, adică vreo două săptămâni. O fi mult, o fi puţin…? Apreciaţi fiecare.
Scriitoare. „Din nou satisfacţia aceasta cu totul aparte de a regăsi în cărţile altora gânduri pe care tu însuţi le-ai gândit. Îmi găsesc de data asta confirmate de Boisdeffre propriile opinii despre literatura feminină (poate ar fi mai propriu-zis «literatura scrisă de femei»; mai lung, dar mai exact): «Scriitoarele ne dau puţine opere feminine, dar, mai ales, opere puternice, adesea virile: acest lucru l-am putut constata la Colette şi Simone de Beauvoir, îl vom verifica cu Béartrix Beck, Françoise Mallet-Joris, Christiane Rochefort». La acestea le-aş adăuga pe Marguerite Yourcenar, pe Margaret Mitchell, pe Edmonde Charles-Roux, pe – de ce nu ? – Agatha Christie.” (Radu Ciobanu)
Vis vegetal. Motto: „Crescu la fereastra Împăratului un brad nalt şi frumos, de era minune cum de crescuse el într-o noapte” (Petre Ispirescu – Basmele românilor). „Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc / lângă fereastra ta… te-aş auzi / şi-n voie te-aş privi, întreaga zi. / M-aş apuca şi iarna să-nfloresc, / ca să te bucuri. Păsările cele / mai mândre-ar face cuib pe creanga mea, / şi nopţile mi-ar da cercei de stele, / pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da. / Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori / m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut / când părul, ce pe frunte ţi-a căzut, / când buzele… cu buze moi, de flori. / Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere / şi foi de aur roşu prin odaie, / cu-a ramurilor tânără putere / ţi-aş apăra obloanele de ploaie. / Şi cine ştie… poate că-ntr-o seară / de primăvară, când va fi şi lună, / va trece prin grădin-o zână bună, / făcându-mă femeie… să fiu iară! / Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz / genunchiul ud de frunze şi pământ, / cu păru-mi încă doldora de vânt, / cu rouă şi cu lună pe obraz, / eu ţi-aş sări în casă, şi senină / (uitând de-atâta vreme să vorbesc), / cu câte-un cuib în fiecare mână / întinsă-n patul tău… o să zâmbesc!” (Magda Isanos)
Comentarii