Am remarcat că politicienii sunt „toţi o apă şi-un pământ”, dacă sunt dirijaţi / atraşi în dezbaterea de subiecte minore, „nimicuri”, cum se spune! Ba, mai mult, se pare că cei fără de pregătire, experienţă şi recunoaştere la nivel înalt (inclusiv mondial) „prestează” mai bine când „dau cu toporul” în dezbateri ridicole legate de gafe de limbaj (şi „ne râdem”!), acţiunile dubioase ale unor membri ai familiei (ce a făcut cumnatul dumneavoastră în timpul lui Ceauşescu?) sau cuantumul averii presupuse ilegale şi nedeclarate (chiar dacă e falsă, afirmaţia are efect!). Deci toate aceste arme ale celor fără calităţile absolut necesare postului, fac imposibilă, cu complicitatea mass-mediei, formarea unei imagini realiste asupra personajelor şi, drept urmare, un vot zis „emoţional”, adică năuc! Iar competiţia despre „nimicuri” pune în ceaţă (de fapt, în beznă!) ideile unor politicieni (puţini), care înţeleg misiunea lor, măcar parţial, şi oferă soluţii (personale sau ale consultanţilor), pentru abordarea problemelor curente. Că de cele de viitor…!?! Aici, chiar beznă totală!… Această practică a „bătutului apei în piuă” despre nimic şi promovarea adepţilor ei face să scadă permanent calitatea politicii şi administraţiei atât sub aspect al percepţiei, cât şi în realitate. S-a ajuns ca dorinţa unei cariere politice, foarte onorabilă de altfel, să nu se manifeste la tinerii dotaţi şi muncitori, rămânând un sector al oportuniştilor fără scrupule, dar şi total necalificaţi (sau „calificaţi la locul de muncă” în lipit afişe şi distribuit pliante). Am cunoscut cazul unei tinere care, după absolvirea unei înalte universităţi de „afară”, a vrut să activeze în România, la „stat”, dar a eşuat în lipsă de… PCR (pile, cunoştinţe, relaţii)! Concluzia sa: „Fără inteligenţa şi profesionalismul Ebei, nu am nicio şansă în România!”. Bine că şi-a păstrat umorul!! Iar cariera sa e „afară”!! Cei care au succes pe plan intern, prin debitare de nimicuri, nu realizează că, pe plan extern, nu au nicio şansă şi se expun unui ridicol absolut, trăgând şi întreaga naţiune după ei! Dar, până la urmă, majoritatea i-a votat şi se pune în practică sintagma conform căreia fiecare popor are conducătorii pe care îi merită! Nu se analizează „nimicuri” la NATO, herr Klaus sau comandant Băse (şi el a vrut, dar mai discret!), iar în cadrul întâlnirilor la nivelul UE, discuţiile, în care sunt angrenaţi reprezentanţii noştri, se referă la condiţiile în care au „zburat” spre Bruxelles şi la urările de „o zi bună” şi „multă sănătate”. Pe aceştia i-am votat, cu ei „defilăm” în lume, mărşăluind victorios din groapă în groapă, dar în ritmul „pas cu pas”, de ne întrec toţi, inclusiv Bulgaria. Iar dacă un român, prin forţe proprii, accede la o funcţie internaţională importantă (Geoană), toţi specialiştii în nimic din politică şi presă îl denigrează. Complex de inferioritate sau invidie prostească? Insist asupra poziţiei conaţionalilor în funcţii în instituţii internaţionale, pentru că personalităţile şi relaţiile lor externe au un rol de primă importanţă pentru România. Şi acolo se ajunge pe merite în majoritatea cazurilor. Dintre preşedinţii României, doar Emil Constantinescu „avea uşa deschisă” la marile cancelarii ale Europei! Pentru ceilalţi a fost închisă sau nu au nimerit-o sub îndrumarea lui Jack Daniels. Nu va apărea peste noapte un Brătianu, o Regină Maria, un rege, precum Carol I sau Ferdinand, sau un diplomat excepţional ca Nicolae Titulescu! Dar nici nu este normal să fim reprezentaţi de nulităţi absolute sau personaje cu ţinută (botniţă!) şi discurs grotesc. Carol I cerea tuturor premierilor să numească la Externe un absolvent de Sorbona! Avem acum posesori de diplome de „privată” (universitate!). Efectele acestei stări de fapt sunt dure. Ratăm în rafală oportunităţile economice pe plan extern (nu am pregătit NIMIC în perspectiva reconstrucţiei Ucrainei, nici măcar echipe de contact la Kiev!). Nu am primit decât rar funcţiile pe care, la nivel UE, le merităm în funcţie de importanţa României ca populaţie şi întindere (a şasea naţiune!). Iar ce am primit este „formă fără fond” (Codruţa este şefă peste un Parchet European fără Cod penal acceptat de cele 27 naţiuni!). Promovând specialişti în nimic, vom avea un mare NIMIC pe plan european şi mondial. Depline „succesuri”!
DAN STRUTINSCHI
PS: Am remarcat, între ani, la trupele de colindători, lipsa tradiţionalului buhai. Întrebarea mea este: a fost promovat, de aia a fost absent?
Comentarii