Pe 1 ianuarie, fiecare an din 1990 aduce un aer de sărbătoare aparte în comuna Vatra Moldoviței. Gospodari din cele trei sate ale comunei — Paltinu, Vatra Moldoviței și Ciumârna —, înveșmântați în portul bucovinean autentic, pornesc într-o urătură care se încheie la Mănăstirea Moldovița și la casa preotului paroh. Acest obicei unic îmbină credința, tradiția și arta populară într-un spectacol care scoate în evidență spiritul autentic al satului românesc.
Dimineața primei zile din an aduce în curtea Mănăstirii Moldovița sunetele instrumentelor muzicale țărănești, a fluierului și buhaiului, pocniturile biciurilor din fuior de cânepă și clinchetul clopotelor aduse de prin podurile prăfuite ale gospodăriilor. Atmosfera e completată de zâmbetele copiilor în straie populare și de urătura ritmată ce răsună peste dealurile acoperite de zăpadă.
Profesoara Ilaria Pușca, coordonatoarea grupului folcloric „Gura Izvorului”, descrie cu emoție acest obicei: „În prag de sărbătoare, când viscolește și când nu putem asculta cum cântă izvoarele, de sus, de pe vârful munților, începem a colinda pe cărări albe de lună. Frumoasă-i iarna în case la noi, în Bucovina, cu colinde, urat și semănat, cu popă înconjurat de copii la chiralesă, cu fete care încă mai chică pe gheață la Bobotează ca să se mărite și cu alte frumuseți care îți umple inima de bucurie. Vă doresc să vă prețuiți sănătatea, să vă prețuiți și să vă cinstiți părinții, să aveți credință în Cel de Sus și cu siguranță toate dorințele cele bune se vor îndeplini. Sărbători fericite.”
Urătorii poartă straie lucrate cu migală, iar detaliile fiecărui element al alaiului sunt pregătite cu grijă. Boii, împodobiți cu cetină de brad, colaci și ștergare albe, trag plugul cu roți de lemn, simbolizând rodnicia pământului și binecuvântarea anului ce începe. Trasul brazdei în curtea Mănăstirii Moldovița este un moment solemn, subliniind conexiunea profundă dintre glie, oameni și Dumnezeu.
Să simțim credința și tradiția neamului nostru
„Uitați-vă la oamenii aceștia care mai au boi, sunt din ce în ce mai puțini, îi numeri pe degete. Boii nu sunt numai de impresie, că au canafii roșii, se mai și lucrează cu ei, se merge la pădure, se aduce fânul acasă, se mai bagă și plugul în brazdă. Aceasta este de fapt esența tradiției noastre, ne legăm de glie, ne legăm de pământ, ne legăm de oameni, ne legăm de Dumnezeu mai ales, pentru că pe toate le binecuvântează.
Oameni buni, trebuie să simțim și credința dar și tradiția neamului nostru care au mers mână-n mână. Noi în urătură spunem că <În seara lui Vasile Sfântul, Ne-o luat căciula vântul>. Nu rupem tradiția de sfinți cum nici sfinții nu îi lăsăm să se rupă de tradiții. Privind acești copii vedem tradiția neamului nostru și vedem cine suntem și de unde am plecat. Astăzi ne uităm împrejur și vedem că suntem om lângă om, copii lângă părinți, și toți lângă biserică și să mulțumim pentru ce suntem aici, astăzi, acum. Și să privim și înainte, pentru că anul abia începe, și să rugăm pe Dumnezeu să ne fie alături în drumul vieții noastre și la acest început de an”, a explica preotul profesor Mihai Botezat de la Mănăstirea Moldovița.
Emoția și arta populară
Un alt moment memorabil al zilei este acompaniamentul muzical asigurat de lăutari din Paltinu și Ciumârna, care dau ritm urătorilor. Călin Brăteanu, interpret și promotor al tradițiilor bucovinene, a contribuit în acest an, prin prezența sa, la atmosfera festivă:„Mulțumim lui Dumnezeu că astăzi, în prima zi a anului, n-a ajutat să fim aici, printre acești îngerași. Să vă dea Dumnezeu sănătate și cinste părinților care v-au crescut. Despre toate cele care s-au spus eu aș mai spune câte ceva, așa cum este tradiția: Când erau moșii ca noi, /Ei umblau cu șase boi,/Iar noi n/avem nici doi./C-a venit o vreme-n țară/Că șăd și boii și se miară,/Cum de-n prag de primăvară/La arat nimeni nu-i scoate,/că pământu-i dat în parte,/Și-a murit sfânta dreptate. Apăi noi pe loc n-om sta,/Plugu-n brazdă om băga/Ș-om începe a ara. ….” a concluzionatCălin Brăteanu, artist popular și director al Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Suceava, la finalul cuvântului să. Călin Brătianu a mulțumit precucernicilor părinți, dascălilor și profesoarei Ilaria Pușcă pentru strădania de a păstra nealterate și a reda tradițiile populare.
Mesajul obiceiului
Urătura tradițională din Vatra Moldoviței nu este doar un simplu obicei, ci o expresie a identității culturale și spirituale. Prin eforturile dascălilor, preoților și comunității, acest obicei unic continuă să inspire generații întregi. Așa cum subliniază preotul Ovidiu Balahura, venit din București cu familia pentru a lua parte la Sfânta Liturghie și la spectacol „Urătura nu este a noastră, este a străbunilor. Sunteți mesagerii românismului, a tradițiilor și a identității noastre naționale”.
„Eu și familia mea venim de la București, ca să știe copii noștri cine sunt, ai cui sunt ei. Și emoțiile mă copleșesc de fiecare data pentru că îmi amintesc de vremea, așa cum spune ași urătura, mai ieri eram noi în aceste straie populare. Voi copii, să vă aduceți aminte de fiecare data că cel care a spus cuvintele <Veșnicia s-a născut la sat> cu siguranță v-a văzut și pe voi. Mesajul vostru este unul profund, nu toți oamenii care sunt aici știu cine este Costel Fântânaru, Mihai Trufan, cine sunt polițiștii din sat care veghează și la păstrarea tradițiilor, sau tot ce ați spus în urătură, doar noi cei din sat știm. Dar mesajul vostru, dragi urători, este unul profund, este unul de identitate, așa cum spunea cineva în urătură, că se bucură Petru Rareș. Închipuiți-vă că în urmă cu 500 de nai, Petru Rareș călca pe acest pământ și poate erau și urătorii care urau pe starețul de atunci. Altcineva spunea că urătura nu este a noastră, este a străbunilor, și voiați adus aici trecutul, pe străbunii noștri, Bucovina noastră sfântă și minunată. Sunteți mesagerii românismului, a tradițiilor și a identității noastre naționale” a precizat preotul Ovidiu Balahura.
O lecție prețioasă despre păstrarea valorilor fundamentale ale satului românesc
Prin acest eveniment, Vatra Moldoviței oferă o lecție prețioasă despre cum tradiția poate îmbina armonios trecutul cu prezentul, păstrând vii valorile fundamentale ale satului românesc. Urătorii duc mai departe un mesaj de unitate, credință și frumusețe sufletească, făcând ca „veșnicia” să fie, într-adevăr, născută la sat.
„Ce frumoasă este tradiția, ce frumos este că o păstrăm, dar să știți că fără credință nu păstrăm nici tradiția. Avem în fața noastră, pe această mănăstire, atâția sfinți care ne ocrotesc pe noi și pe dumneavoastră. În această mănăstire avem dovezi concrete cum se păstrează tradiția, îl avem pe Mântuitorul îmbrăcat în ie moldovenească, îl avem pe Sf. Vasile al Constantinopolului, cu năframă moldovenească. Deci de sute de ani, se păstrează această frumoasă tradiție, acest frumos port: cât vom avea credință vom avea și tradiții. Amândouă merg în paralel. Să vă bucure Dumnezeu, să păstrați credința și să vă întărți cât mai mul în credință pentru că vremurile sunt cam tulburi.
Felicitări copilașilor și părinților copilașilor pentru că v-ați ostenit, ați cheltuit, i-ați îmbrăcat așa de frumos. Felicitări doamnei profesoare Ilaria pentru că an de an aduce ceva nou, aduce generații noi, uitați-vă la acești îngerași de 4 ani, care anul trecut nu au fost la urat. Are peste 30 de generații pe care le-a educat atât de frumos și care vor rămâne cu cele mai frumoase amintiri pentru toată viața lor”.
Maica stareță Benedicta a mulțumit urătorilor, oferindu-le colaci, cozonac, vin, țuică, bani, dulciuri și fructe.
Și copiii, principalii mesageri ai acestui obicei, au adresat înainte de a pleca cuvinte pline de recunoștință și speranță gazdelor dar și numeroșilor turiști care i-au aplaudat îndelung:„Mulțumim gazdă frumos,/Pentru binele ce-a fost/Viața numai rai să-ți fie,/Ca-i primit cu drag copii, /Pentru că-ai avut răbdare,/Să-i asculți pe fiecare./ Ține-ți minte al meu cuvânt, /Îngerii pe acest pământ/ Îscopchile și băieți./Doamne-ți aduc rugă aleasă,/ Revarsă în astă casă/Belșug, dragoste frățească/Veselia să vă tihnească./ Să fiți pururi fericiți de ce aveți,/Fiți mulțumiți./…Vă doresc ca toate sărbătorile,/Să aveți ochi ca florile”.
Tradiție și viitor
Implicarea dascălilor, preoților și a părinților este fundamentală pentru perpetuarea acestui obicei. Profesoara Ilaria Pușca reflectă asupra continuității acestui simbol cultural precizând că „Generațiile pe care le educăm astăzi vor duce mai departe frumusețea și credința care ne definesc”.
Prin păstrarea acestor valori, comuna Vatra Moldoviței devine o scenă vie a unui obicei care transcende timpul, unind comunitatea în jurul valorilor esențiale ale identității românești. Prin urători, acest mesaj rezonează an de an, păstrându-ne aproape de rădăcini și de sufletul autentic al satului românesc.
Comentarii