Despre Iraclie Porumbescu (şi Ciprian Porumbescu) s-au tipărit numeroase lucrări. Una dintre ultimele, intitulată „Familia Porumbescu”, editată de Ion Filipciuc după un manuscris semnat de Nicolae Cojoc, Editura Mioriţa, Câmpulung Moldovenesc, 2023, atrage atenţia prin câteva informaţii de luat în seamă, atât în privinţa biografiei Porumbeştilor, cât şi asupra învăţătorului Ignatie Corvin.
Congeneri, Ignatie şi Iraclie s-au născut la Suceviţa şi au durat o prietenie exemplară, începută în copilărie – casele părinteşti fiind vecine: Golembiovschi la numărul 37 şi Corvin la numărul 44. Prietenia lor a fost rodnică în anii de activitate misionară, didactică şi culturală, în şederile şi întâlnirile celor doi – 13 ani la Stupca şi 6 ani la Ilişeşti.
Nicolae Cojoc, în documentarea sa a avut o preţioasă sursă la Mihoveni: nonagenara Silvia (Reveica), fiica lui Grigore şi Eudochia n. Vatamaniuc, din Suceviţa. Tatăl ei, Grigore, era frate cu Ignatie. Părinţii lor au fost Ioan (la N. Cojoc apare numele Constantin) Corvin căs. cu Ecaterina Vatamaniuc din Suceviţa, decedat la 9 mai 18491.
Silvia (Reveica) n. la Suceviţa la 18 august 1891, căsătorită cu Ştefan Tipa din Mihoveni, a decedat la 19 ianuarie 1982 (în cimitir este inscripţionat anul 1981), era soră cu Ieremie Corjân (tatăl bunicului meu Luca (Luţă) şi cu Ilie Corjân, căsătorit cu Paraschiva Iţcuş. Silvia şi sora sa Victoria (care nu apare în lucrarea lui N. Cojoc) au fost înfiate de învăţătorul Ignatie şi soţia sa Melania, fiica protopopului Constantin Vorobchievici din Drăgoieşti.
Silvia (Reveica) – în notele mele, culese concomitent cu N. Cojoc, în 1980 – mi-a pus la dispoziţie o întreagă listă de descendenţi ai învăţătorului Ignatie. N. Cojoc aminteşte doar două nume: surorile Aspazia şi Virginia. Aspazia (n. 1876) la Stupca, a fost căsătorită cu Calistrat Ilincan din Mihoveni, şef de gară la Iţcani. Virginia a fost căsătorită cu preotul Vichentie Simiganovschi din Udeşti. Aspazia şi Virginia au copilărit cu Ciprian; se menţionează că fetele ar fi luat chiar lecţii de muzică de la fiul părintelui Iraclie (p. 74)2.
Ignatie Corvin, „unul dintre promotorii învăţământului românesc la sate” (p. 75), subliniat de I.V. Goraş, a fost cel dintâi învăţător din Stupca (1864 / 1865). În 1865, parohia fiind vacantă, la propunerea lui Ignatie a intrat în slujba bisericii din localitate (p. 75) Iraclie Porumbescu (9.03.1823 – 13.02.1896), suceviţean, fiul vornicului Atanasie Golembiovschi (1782 – ?) şi al Varvarei n. Crăciun, din Marginea (1795 – 1844), p. 64-65.
Ignatie a plecat de la Stupca după 13 ani de activitate, devenind învăţător director la Şcoala nr. 2 din Ilişeşti. De la 1 noiembrie 1877 până la 27 octombrie 1880, catedra a fost deservită „cu succes foarte mare” de către Iraclie (v. Leonida Bodnărescu, preluat în p. 103-104). Înafara orelor specifice şcolii, Iraclie şi-a deprins ucenicii cu activităţi practice.
Ciprian este arestat la Stupca şi ispăşeşte 10 săptămâni de închisoare (1877 / 1878). Când s-a întors acasă, la Stupca, unde Iraclie era învăţător, tânărul muzician a fost încadrat ca „învăţător suplimentar pentru cântare” (p. 104).
În 1881 Ciprian era învăţător la Ilişeşti (v. Gh. Mihuţă, p. 105). Ignatie Corvin l-a asistat la catedră, bucurându-se de îndemânarea didactică a tânărului stupcan (p. 102). Şcoala era atunci frecventată şi de elevii din împrejurimi, conform mărturiilor preotului, profesor şi publicist Gheorghe Mihuţă, unul dintre elevii lui Corvin şi Ciprian (p. 102).
Ignatie, ca învăţător director la Ilişeşti, l-a cunoscut pe pastorul evanghelic Franz Samuel Frangott Gorgon. În acel timp Berta avea 16 ani; se pare că acum a cunoscut-o Ciprian, care îl vizita deseori pe învăţătorul de la Ilişeşti. Pastorul a slujit în biserica din Ilişeşti din 1859 până în 1868. Gorgon a funcţionat ca inspector peste câteva şcoli evanghelice, şi, după doi ani, s-a reîntors la parohie, în 1870. Pastorul s-a stins din viaţă în 3 septembrie 1900 (Mihuţă; Dressler; p. 104-107; vezi în Iohann Ch. Dressler (p. 232-233) şi numele personalităţilor Epaminonda Bucevschi, Simion Florea Marian, Ciprian Porumbescu, Adrian Forgaci, elevi în vremea directorului şcolar Dimitrie Cernăuţeanu, urmat de Ignatie Corvin şi Amfilochie urcan (p. 107).
La Ilişeşti, după informaţia Dressler, Ciprian a cântat piese religioase pe orga bisericii evanghelice (p. 106-107, 380), la şcoală deprinzându-şi elevii cu cântări patriotice şi înveselioare, pe măsura vârstei lor şi după temperamentul său optimist (Gh. Mihuţă, Emilian Vasilcovschi, p. 102). După moartea junelui compozitor (1883), părintele Iraclie se transferă la Frătăuţii Noi (1884).
Peste doi ani, în 1886, se transferă şi Ignatie de la Ilişeşti la Mihoveni, devenind primul învăţător director al şcolii nou înfiinţate. Învăţător de vocaţie şi om practic, Ignatie îi învaţă pe săteni cum să facă agricultură, aşa cum făcuse, de altfel, şi Iraclie la Stupca şi Frătăuţi. Învăţătorul director, în colaborare cu preotul literat Simion Cobilanschi (1842-1910) şi cu un cantor bisericesc, însoţind vestitul lui cor alcătuit din 130 de şcolari, la 13 iunie 1891, a întâmpinat un grup de credincioşi din Nordul Bucovinei, care, deplasându-se la Suceava, cu ocazia hramului de Sânziene, au făcut un popas la Mihoveni. Corul, unul dintre cele mai apreciate din provincie, era prezent în biserica satului în duminici şi sărbători (p. 80, 108).
Iraclie, decedat la Frătăuţii Noi în 13 februarie 1896, a fost înmormântat lângă biserica de lemn, apoi strămutat lângă toţi ai lui la Stupca3.
Ignatie – cu casa vizavi de biserica impozantă din Mihoveni, avansat în grad de învăţător superior, pensionat în 1907, s-a săvâşit la 23 ianuarie 1915, la 75 de ani (p. 103), alăturându-se Melaniei, în cimitirul din Mihoveni, în acelaşi rând unde odihneşte familia Vespasian şi Vitolia Goraş şi Eugenia, fiica lor, alături de Alexandru Varodin.
Şcoala din Mihoveni, care acum se reconstruieşte, în vecinătatea casei în care a locuit învăţătorul director, ar trebui să se numească „Ignatie Corvin”.
Fii ai satului Suceviţa, Iraclie Porumbescu şi Ignatie Corvin, amândoi de credinţă răsăriteană şi cu duh românesc, înnobilând numele locului şi sporindu-şi renumele sub semeţ Tricolor, vrednicia-i prenumără între nebiruiţii străjeni ai Bucovinei.
După lectura „documentarului” lui Nicolae Cojoc, rămân încă destule nedumriri întru rezolvare – neelucidate de biografii cunoscuţi (între care Dimitrie Vatamaniuc, Liviu Papuc şi Ion Filipciuc) – şi încâlcite rău de festiviştii „porumbescologi” din ultima vreme: Ciprian şi cântarea „Daciei întregi”, la Putna, 1871, secvenţa romantică patriotardă preluată de toţi ”analiştii” în domeniu (nesubliniată de Eminescu, Slavici, Morăreşti, Iraclie Porumbescu); întâlnirea de la Nervi, Italia, cu maestrul Giuseppe Verdi; şi o enigmă locală: mormântul lui Atanasie Golembiovschi (n. 1782 – m. ?). Mormântul Varvarei, n. Crăciun, din Marginea (1795-1844) există (p. 65); s-a îngrijit de el chiar Iraclie, dar mormântul lui Atanasie unde o fi? Era vornicul satului! Chiar să nu fi meritat o inscripţie? Nici Iraclie nu ştia locul? Pre-supunem că e lângă Varvara, căci aşa ar fi trebuit să fie creştineşte, dar nu e niciun indiciu în inscripţia (refăcută de preotul Casian Bucescu în anii păstoririi sale la Suceviţa).
Dincolo de aceste nedumeriri îmi mai pun o întrebare: Ciprian, fiul părintelui Iraclie, a fost vreodată în vizită la casa părintească şi la mormintele bunicilor? Compozitorul, fiu de suceviţeni, cu bunici şi străbunici din vatra Movileştilor, nu are cumva rădăcini de suceviţean?
Cartea lui Nicolae Cojoc e o contribuţie. Merită citită, corectată, completată şi reeditată. Iar în anexa lucrării, studiile lui Ion Filipciuc: „Obârşia neamului bucovinean Eminoviciu” şi Jus Valachicum şi dreptul de speranţă” (după o minuţioasă Addenda la „Aria de răspândire a colonizării româneşti pe teritoriul Ruteniei Roşii şi în ţinutul Lublin” (p. 116-153), sunt nu numai întregitoare, ci şi de toată lauda pentru „academicianul de la Costişa”.
CONSTANTIN HREHOR
1 În relatările Silviei Tipa şi ale bunicilor mei nu apare numele lui Constantin Corvin. În lucrarea lui N. Cojoc este indicat ca sursă Schematismul din 31 decembrie 1904, Şcoala poporală Mihoveni (Op. cit., p. 74).
2 Între familiile Golembiovschi / Porumbescu şi Corjin / Corvin nu a fost o relaţie de înrudire (Op. cit., p. 102). O apropiere s-ar găsi în căsătoria lui Ignat Golembiovschi (n. 1840), fiu al lui George (m. 1863), primul dintre copiii lui Atanasie şi Varvara Golembiovschi, cu Vasilica (1839-1874), fiica lui Ioan Corjân din Sucevia (Op. cit., p. 67-68).
3 Vezi inedite informaţii despre Emilia n. Klodnitzki, soţia lui Iraclie şi mama lui Ciprian Porumbescu.
Comentarii