Într-un târziu, pădurea…
„De rupi din codru o rămurea,/Ce-i pasă codrului de ea!/Ce-i pasă unei lumi întregi/De moartea mea!”… Cam aşa zicea poetul cândva (George Coşbuc, în „Moartea lui Fulger”) într-o atitudine autentic mioritică privind (acolo) individul şi nu copacii (fiind şi acela un mod – scuzabil? – de a nu vedea copaciiCiteşte
Comentarii