Cine nu-şi respectă limba şi părinţii, îşi pierde pentru totdeauna mântuirea, asupra lui se va revărsa blestemul strămoşilor pe care i-a trădat, care îl vor izgoni în bezna întunecoasă a uitării, dându-l pieirii întru veşnicie. Asemenea oameni se desprind de semenii lor pentru un pumn de arginţi sau alte avantaje şi, uitând cine sunt şi cine le-au fost părinţii, cerşesc îndurare şi laude deşarte la porţile străinilor pe care îi slugăresc.
Respectul pentru strămoşi înseamnă să le duci mai departe limba, credinţa şi tradiţiile, să nu le uiţi portul, cântecul şi dansul, să păzeşti cu sfinţenie datinile şi obiceiurile din trecut, care nu trebuie să piară niciodată, pentru că altfel se pierde neamul şi nu vom mai şti cine suntem.
Tocmai de aceea este salutară iniţiativa a două distinse doamne, adevărate eroine ale meleagurilor unde trăiesc, care au organizat prima ediţie a festivalului etnografic „De la lume adunate şi-napoi la lume date” ce a avut loc duminică, ziua 24 a lui florar, anul 7534 de la Facerea Lumii, iar prin bunăvoinţa Celui care a venit în lume să ne mântuiască, anul Domnului 2026. Este vorba de doamna Larisa Chedic, directorul Casei de Cultură a satului Pătrăuţii de Jos din nordul Bucovinei, Ucraina, unde s-a desfăşurat Festivalul, şi doamna Natalia Balan, directoarea Muzeului Etnografic al satului Pătrăuţii de Jos. Cele două reprezentante a satului de pe Valea Siretului au fost susţinute în demersurile pe care le-au întreprins, care nu au fost deloc uşoare, pentru a realiza o acţiune culturală inedită, atât prin tematica abordată, cât şi prin farmecul ei deosebit, de domnul Laurenţiu Dragomir, directorul Asociaţiei pentru Protecţia Patrimoniului Bucureşti, oameni care au pus dragoste şi suflet pentru a oferi ceva deosebit. Ca oaspeţi, invitaţi de organizatori la acest Festival al tradiţiilor bucovinene, am simţit cum se revarsă peste noi din fiecare cântec şi din fiecare horă dragostea şi recunoştinţa strămoşilor care ne zâmbeau fericiţi că nu au trăit degeaba, că numele lor nu vor fi uitate, fiind păstrate şi duse de urmaşi în eternitate.
Între invitaţii la acest pios omagiu adus părinţilor şi strămoşilor care trăiesc de mii de ani pe minunatele meleaguri ale Bucovinei îi menţionez pe Excelenţa Sa, dna Irina Loredana Stănculescu, consulul general la Consulatul General al României la Cernăuţi, care a venit la Pătrăuţii de Jos însoţită de consulul Toma-Cristian Dacica, Laurenţiu Dragomir, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Patrimoniului din Bucureşti, Ion Popescu, asociat onorific al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, preşedintele Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, scriitor şi jurnalist, autorul mai multor cărţi de factură istorică şi etnografică, Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina”, preşedinte executiv al Centrului independent de cercetări actuale, distinsele jurnaliste Felicia Toma şi Maria Andrieş din Cernăuţi, două voci superbe ale românismului bucovinean, medicul Petru David şi soţia sa Mariana David, directoarea muzeului „Ilie Motrescu” din Crasna, primarul Comunei Pătrăuţi Ion Grijâncu şi starostele satului Pătrăuţii de Jos Vladimir Berla, şeful Secţiei Învăţământ, Cultură şi Sport din Comuna Pătrăuţi, Boleslav Gavliuc, profesoara Eleonora Schipor, scriitoare şi jurnalistă, Cetăţean de Onoare a satului Pătrăuţii de Jos, distinsa noastră membră a echipei şi vrednică colaboratoare din nordul Bucovinei pe care l-am colindat şi vom continua să-l colindăm împreună pentru a ne cunoaşte valorile şi strămoşii, la care cu smerenie adăugăm echipa din sudul Bucovinei formată din domnul profesor Ioan Iţco, preşedintele Societăţii „Dacia Străbună”, domnul Andrei Breabăn, scriitor, autorul Epopeii Ştefaniene „Cavalerii Crucii” în 10 volume şi pictorul Radu Bercea, care îşi exprimă recunoştinţa şi aduce mulţumiri pentru onoarea făcută de a se număra printre invitaţii acestui prestigios omagiu adus strămoşilor noştri. Cu toţii au rostit, pe rând, câte o alocuţiune în care au subliniat rolul acestei manifestări culturale în valorificare şi conservarea tradiţiilor strămoşeşti, cât şi pentru păstrarea identităţii naţionale a românilor din nordul Bucovinei şi de consolidare a prieteniei cu ucrainenii şi alte etnii care trăiesc în regiune.
Evenimentul a început cu vizita Muzeului Etnografic al satului Pătrăuţii de Jos, recent realizat în spatele Casei de Cultură de aceleaşi doamne distinse care au organizat festivalul, care s-au bucurat de sprijinul neobositului om de cultură, domnul Laurenţiu Dragomir, directorul Asociaţiei pentru Protecţia Patrimoniului Bucureşti, un om cu suflet mare şi de o mare dăruire pentru cauza pe care o susţine, „păstrarea vie a amintirii strămoşilor noştri din nordul Bucovinei”, pentru care nu numai că s-a implicat şi a ajutat pentru a fi duse la bun sfârşit aceste obiective şi manifestări culturale, dar a avut o contribuţie importantă în restaurarea mormintelor înaintaşilor noştri de pe aceste superbe meleaguri, care se odihnesc spre veşnicie în Cimitirul vechi din Cernăuţi. Aceste preţioase exemple de devotament şi dăruire pentru conservarea valorilor şi amintirii strămoşilor noştri dovedesc că nimic nu este imposibil dacă se doreşte, dar pentru asta este nevoie de oameni şi fapte, de români cu sânge în vene, curajoşi, viteji, neînfricaţi, de români care îşi iubesc strămoşii şi nu se dezic de ei, cum mai procedează unii.
Muzeul Etnografic din Pătrăuţii de Jos este sublim prin simplitatea lui, o veche căsuţă bucovineană mutată cu grijă pe locul unde se află acum, cu toate odăile pline cu obiecte de îmbrăcăminte folosite de strămoşii bucovineni, scule de lucru în gospodărie, atât pentru lucrul pământului, cât şi pentru îndeletnicirile femeilor, între care nu lipsea preţioasa ladă de zestre, umplută cu perine şi lăicere ţesute în casă. Organizatorii au ţinut să menţioneze că toate exponatele din muzeu sunt originale, fiind adunate de la pătrăuţeni. Una din încăperi a fost dedicată regretatului fiu al satului, trecut de curând în nemurire, profesorul universitar, doctor în filologie Ilie Popescu, preşedintele Societăţii regionale „Golgota” (cu 39 de filiale şi peste 400 de membri), cu o carieră academică strălucită, numărând 44 de ani la Catedra de filologie română şi clasică a Universităţii cernăuţene, 33 de cărţi, între care „Drumul spre Golgota (Drama familiei Grijincu – Popescu)”, „Steaua vieţii” şi „Omu-i un miracol al miracolelor”, 400 de lucrări (lingvistică, filologie, filosofie, teologie, istorie etc.), tipărite în Republica Moldova, Ucraina, România şi Rusia, fiind primul Cetăţean de onoare al localităţii natale, Pătrăuţii de Jos. Am fost tulburat până în adâncul sufletului să regăsesc alături de opera preţioasă a acestui mare cărturar din nordul Bucovinei şi cele 10 volume ale mele din Epopeea Ştefaniană „Cavalerii Crucii”, pe care le-am dăruit Muzeului, în toamna anului trecut. Scăldate în lumină dumnezeiască şi încălzite de sufletele strămoşilor bucovineni care vegheau prin nenumăratele exponate ce au trecut prin mâinile lor, lucrările din această odaie oferă o imagine demnă de o icoană, acestea parcă vorbesc şi vor duce în eternitate mesajul de mântuire pus de creatorii acestui preţios muzeu.
După ce am vizitat muzeul, ne-am îndreptat cu toţii paşii spre Casa de Cultură şi am urmărit Festivalul care s-a desfăşurat în aceeaşi notă sacră de respect şi preţuire a amintirii strămoşilor noştri prin inter-pretarea de trupe de copii, elevi ai şcolii din Pătrăuţii de Jos şi din satele vecine, a unor cântece şi dansuri strămoşeşti practicate în vechime în satele din Bucovina. Nelipsita ladă de zestre expusă pe scenă era plină de astă dată cu frumoase straie pentru fete şi băieţi, lucrate de mână de bunicii şi străbunicii pătrăuţenilor de azi, toate originale, multe cu o vechime de peste o sută de ani, unele purtate la nuntă sau la alte ceremonii, păstrate cu sfinţenie în cuferele unor gospodari care le-au donat cu dărnicie muzeului. Dansatorii, elevi la şcoala din sat, treceau pe rând şi luat câte un obiect din lada veche a unui străbunic de-a lor, fie o broboadă pe care şi-o puneau pe cap, fie o ie sau iţari pe care le ţineau în mâini, ca apoi să vorbească despre ele, să le desluşească tâlcul şi să spună câte o poveste.
Înainte de a purcede la drum cu cântecele şi dansurile populare bucovinene, participanţii la eveniment au ţinut un minut de reculegere în memoria eroilor căzuţi în războiul care afectează de mai bine de patru ani Ucraina, fiind lansat un mesaj de pace.
Între formaţiile care au urcat pe scenă la acest grandios festival au fost artiştii de la Casa de Cultură din Pătrăuţii de Jos, renumitul Ansamblu „Mugurel” care ne-a vrăjit cu vechile hore şi sârbe strămoşeşti, „Hora de pe Sireţel”, „Coasa”, „Hora din Bucovina”, „Bălăceana”, „Huţulca” şi „Poloboc”, jucate la nunţi şi sărbători de românii din Bucovina, membrii Ansamblului folcloric „Tălăncuţa” din Oprişeni, condus de doamna profesoară Veronica Rusu, membrii Ansamblului „Mugurel” al Liceului din Pătrăuţii de Sus, condus de doamna instructoare Elena Pintescu, care ne-au oferit un minunat buchet de cântece şi dansuri populare strămoşeşti. Ne-au impresionat până la lacrimi copilaşii din primele clase ale şcolii din Pătrăuţii de Jos, cu frumoasele lor voci cristaline, care păreau că se iau la întrecere cu ciripitul dumnezeiesc al păsărelelor de la care bunicii şi străbunicii noştri s-au inspirat în multe din cântecele lor.
Ne-a captivat, cu superbe melodii culese din patrimoniul popular al Bucovinei, noua speranţă a muzicii populare bucovinene, tânăra cântăreaţă Elena Pătraucean, absolventă a Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, profesoară de canto şi pian la şcoala din satul Pătrăuţii de Jos, unde tatăl ei este paroh, vrednic păstrător al credinţei strămoşeşti, care şi-a educat fiica în dragoste de ţară şi de neam, cu superbe melodii culese din patrimoniul popular al Bucovinei.
În cele câteva ceasuri cât a durat Festivalul prin faţa ochilor spectatorilor au defilat în pas de muzică şi dans sute de copii, elevi şi studenţi din Pătrăuţii de Jos şi satele din împrejurimi, dar şi adolescenţi din sat. Ineditul acestei sublime manifestări culturale l-a dat ţinuta autentică a artiştilor, toţi îmbrăcaţi în ii, catrinţe, iţari, cămeşi populare cu tot felul de modele cusute de mână şi încălţaţi în opinci din piele de porc, aşa cum se purta pe vremuri, toate straiele, de la basmaua tradiţională la obele şi opinci fiind autentice, făcute şi purtate de moşii şi strămoşii pătrăuţenilor, multe având o vechime de peste 100 de ani, dovadă a grijii cu care au fost păstrate, care denotă respectul faţă de strămoşi a oamenilor simpli, din popor. Tot la inedit punem participarea masivă la festival a membrilor comunităţii, din Pătrăuţii de Jos şi satele din împrejurimi, îmbrăcaţi în portul naţional tradiţional, portul străvechi bucovinean.
Bucovina a fost, este şi va fi o grădină de vis pentru amintirea înaintaşilor care îşi poartă fericiţi paşii prin ea, veghind cu dragoste asupra urmaşilor!
ANDREI BREABĂN,
scriitor şi jurnalist, membru UZPR
Comentarii