După o viaţă întreagă dedicată aplicării legii şi combaterii fenomenului infracţional, puţini poliţişti reuşesc să se desprindă cu adevărat de profesia pe care au slujit-o. Pensionarea înseamnă, desigur, încheierea unei cariere, însă nu şi abandonarea deprinderilor, a responsabilităţii sau a spiritului de observaţie formate în zeci de ani de activitate. Pentru mulţi dintre cei care au purtat uniforma statului, adaptarea la noul statut nu este deloc uşoară. Ani la rând au început fiecare zi cu aceeaşi preocupare: ce cauze au de soluţionat, ce probe mai trebuie administrate, ce demersuri trebuie făcute pentru ca adevărul să iasă la lumină, iar comunitatea să fie mai sigură.
Trecerea în rezervă nu şterge peste noapte această stare de spirit. Din dorinţa de a rămâne aproape de valorile profesiei şi de colegii alături de care au muncit o viaţă, cei mai mulţi dintre foştii lucrători ai Ministerului Afacerilor Interne se reunesc în asociaţii ale rezerviştilor. Aici continuă să cultive camaraderia, respectul pentru instituţie şi interesul faţă de problemele comunităţii pe care au slujit-o.
Astfel, ei rămân conectaţi la viaţa cetăţii şi la realităţile sociale ale locurilor în care trăiesc. Pentru că problemele comunităţii rămân, într-un anumit sens, şi problemele lor. În plus, legăturile cu foştii colegi nu se întrerup odată cu pensionarea. Respectul profesional câştigat în ani de muncă rămâne, iar uneori împrejurările demonstrează că experienţa acumulată poate fi în continuare de mare folos. Există situaţii în care un sfat, o observaţie sau chiar implicarea directă a unui rezervist pot contribui la apărarea vieţii, a integrităţii persoanelor şi a siguranţei comunităţii.
Un asemenea exemplu avea să ofere, nu demult, şi fostul lucrător al Biroului de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Câmpulung Moldovenesc, plutonier adjutant-şef (r) Moloce Radu, care a demonstrat că vocaţia de poliţist nu încetează odată cu ieşirea la pensie.
Foştii săi colegi se confruntau de mai bine de douăzeci şi patru de ore cu dispariţia unei tinere în vârstă de 20 de ani, provenită dintr-o familie modestă din municipiul Câmpulung Moldovenesc. Timpul trecea în defavoarea celor implicaţi în căutări, iar experienţa profesională arată că primele 48 de ore sunt adesea decisive în asemenea situaţii. În aceste împrejurări, colegii săi au apelat la fostul investigator, convinşi că experienţa acumulată în anii de activitate ar putea aduce o perspectivă nouă asupra cazului.
Deşi s-ar fi putut considera eliberat de obligaţiile profesionale odată cu trecerea în rezervă, Moloce Radu nu a ezitat nicio clipă. A răspuns imediat solicitării, animat de aceeaşi responsabilitate care l-a călăuzit de-a lungul întregii cariere. Pentru el, dispariţia unei persoane aflate în pericol nu era doar o ştire sau o informaţie de serviciu, ci drama unui om care avea nevoie de ajutor.
Punând în valoare experienţa dobândită în numeroase anchete desfăşurate de-a lungul anilor, fostul poliţist şi-a conturat rapid propriile direcţii de verificare. A analizat circumstanţele dispariţiei, a discutat cu persoane care ar fi putut oferi informaţii utile şi a încercat să reconstituie traseul posibil al tinerei. Intuiţia profesională şi perseverenţa aveau să fie decisive.
După ore de căutări, tânăra a fost găsită la marginea unei liziere, într-o stare accentuată de depresie şi hipotermie. Fiecare oră care ar fi trecut în plus i-ar fi diminuat şansele de supravieţuire. Printr-un apel la numărul unic de urgenţă 112 au fost mobilizate echipajele medicale, iar fata a fost transportată la spital, unde a primit îngrijirile necesare. Astăzi, starea sa este stabilă, iar viaţa ei a fost salvată.
Pentru implicarea sa, Moloce Radu a primit aprecieri şi scrisori de mulţumire din partea conducerii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava şi a Poliţiei Municipiului Câmpulung Moldovenesc. Recunoştinţa familiei şi a comunităţii reprezintă în-să, poate, cea mai importantă răsplată. Iar pentru fostul investigator, această întâmplare a confirmat încă o dată că experienţa, spiritul civic şi dorinţa de a ajuta nu se pensionează niciodată. Uneori, cea mai frumoasă recompensă pentru o viaţă petrecută în slujba legii este convingerea că poţi fi, în continuare, de folos semenilor tăi.
Colonel (r) VASILE AIOANEI
Comentarii