Asaltul final

Victor Ponta, fost prim-ministru al României, se şi (re)vede mare comandant de oşti şi (re)cheamă sub steagul său nu întreaga suflare românească, aşa cum ar fi făcut-o voievozii odinioară, ci oastea pesedistă în curs de risipire. Scopul? Asaltul final asupra redutei fostului său tovarăş de drum, ajuns acum lider maxim, Liviu Dragnea. Motivul asaltului? A întinat şi el nobilele idealuri ale social-democraţiei româneşti… Deh, istoria se repetă. Nu ştim până când.

Măcar că PSD, ca nume, este formaţiune democratică, ei, bine, conflictele pentru putere şi le-a rezolvat după scheme specifice organizaţiilor de clan mafiot sau interlop: lupii tineri şi-au încropit cât pe faţă, cât prin dosul scenei, pe sub mese şi pe la colţuri o gaşcă, o oaste de strânsură cu care au dat apoi lovitura decisivă. Iar Ponta are astfel de experienţe, o dată din victoria în bătălia cu Mircea Geoană, în 2010, iar a doua oară din înfrângerea administrată cu aceeaşi „măiestrie” de Liviu Dragnea în 2015.

Nici motivele asaltului nu au legătură cu activitatea politică propriu-zisă, adică cu programe reformatoare pentru partid şi ţară, ci doar cu oportunismul, frustrarea, mai ales cu pofta de putere. Mai întâi în partid şi apoi în Parlament, Executiv, Justiţie. Pentru că încă de pe vremea lui Ion Iliescu acest partid nu a putut niciodată guverna după Constituţie şi legi, ci numai după poftele liderului suprem, cu toate instituţiile statului de drept la ordin. Adică asemeni PCR şi lui Ceauşescu, modele eterne pentru social-democraţia noastră.

Şi nici n-ar putea Ponta să cheme întreaga suflare, deoarece drama de la Colectiv şi amatorismul, naivităţile guvernării sale încă n-au fost uitate, chiar dacă el le trece cu vederea. Dar nu pot omite cea mai mare dezonoare politică: în USL a existat un gentlemen’s agreement prin care Crin Antonescu să-l susţină pentru ocuparea postului de prim-ministru, urmând ca la rândul său Ponta să-i susţină candidatura la preşedinţie. Lipsit de ruşine şi demnitate, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, Ponta a încălcat înţelegerea candidând el însuşi, iar într-o ţară civilizată, cu un asemenea handicap politic nimeni n-ar mai fi ridicat niciodată ochii din pământ. Din păcate, într-o politică de dalmaţieni…

Da, e adevărat, nu a încercat să cheme sub steagul său nici măcar partidele din Opoziţie, şi nu de frica de a împărţi puterea cu alţii, ci fiindcă e sigur de victorie. E clar că dimensiunile breşei în partidul lui Dragnea sunt mult mai mari decât le bănuieşte presa ori le ştiu liderii PSD. Ar fi întâia oară când un fost lider îşi recâştigă partidul.

Nu este singurul asalt final: corifeii PSD, trinomul Iordache-Nicolicea-Şerban, dau asaltul final asupra legilor Justiţiei pentru a reuşi în sfârşit să introducă prevederile OUG 13 pe uşa din dos şi a-şi scăpa de dosare măreţii lideri. Au găsit şi pretextele: demiterea Codruţei Kovesi şi cererea UE de a introduce în coduri prezumţia de nevinovăţie. Ocazie cu care speră să-l deposedeze pe preşedinte şi de prerogativele legate de numirile în Justiţie, pohta ce-au pohtit, şi să i le dea lui Liviu Dragnea care astfel devine dictator. Ca urmare, Justiţia va reveni la statutul de membru de partid social-democrat, iar deciziile se vor lua nu la Înalta Curte, ci la sediul din Kiseleff, de către tovarăşi. De la CCR au tot sprijinul. Atunci să vezi stat de drept!

Pretextul ca pretextul, însă momentul contează: după ce controversatele legi au fost respinse de GRECO, de Opoziţie, de stradă, de reprezentanţii statelor prietene, acum se află la Comisia de la Veneţia, iar respectivele legi trebuie neapărat votate până la verdictul acesteia spre a-i pune pe toţi în faţa faptului împlinit. Fază după care pentru polonezi a apărut ameninţarea art. 7 din statutele UE, iar pentru noi s-ar putea să fie Romexit. Deja ne căutăm de lucru pe-afară.

Nu ştiu la ce altceva decât un puci intern i-ar putea servi un „start-up party” cu orientare pro-europeană, cum se laudă Ponta în faţa transfugilor prezentaţi la televizor ca mari trofee. La un calcul simplu, e clar că nu-şi va putea însuşi guvernarea, fie şi în eventualitatea trecerii de partea sa a întregului PSD. Nu cred că preşedintele le va mai da social-democraţilor Palatul Victoria după ce s-a fript de trei ori. Cât despre Opoziţie…, singura şansă e de a ieşi alături de protestatari în stradă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: