Recensământul s-a-ncheiat și-acum e la machiat

Statul a stat ce-a stat, dar în cele din urmă a binevoit să ne ia la numărat. Lucru bun și cu folos, păstorul cu grijă de turmă – fie el și analfabet – cată să și-o inventarieze, cu măgari cu tot, până nu i-o mănâncă lupii, băncile sau recesiunea.

 

Scopul principal a fost să se știe dacă mai știm că suntem și pe ce lume trăim. Cel secundar nu a fost făcut public, dar pe dedesubt urma să dibuie câți ne mai considerăm urmași ai Romei și încă nu ne-am dus s-o măturăm, păstrându-ne – care degeaba, care doar ca să ne aflăm în treabă – pe lângă domiciliul declarat, să dea în bobi câți ne denumim rrromi și nu stăm degeaba nici pe lângă cotețe sau capace de canalizare și nici cu natalitatea, să numere bilingv („unu, două, șapte, nouă”) câți ne-am zămislit pe unde-am încăput și nu mai încăpem, așa că ne preferăm autonomi cu steagul și copleșiți cu subvențiile, să afle cui ne închinăm după ce-am înjurat de toți sfinții, tot de-astea cruciale la importanță și derizorii la sinchiseală. Dacă ne-ar fi consultat anticipat pe alde noi, subiecții și oarecum predicații isprăvii, setul de întrebări ar fi crescut mai rapid decât PP-DD în sondaje și mai sistematic decât crâmpeiele de autostradă – plătită la timp și zdravăn – în tărăgăneală. Dar ne întreabă cineva ceva pe noi, tăcutele atribute de ornament național la bubuitoarele complimente către podoabele nației? Doar, ca să fim drepți, dacă avem CeNePeu și nu ne deranjează decât atunci când îl mărturisim, așa cum votul nu ni-l regretăm decât după ce l-am dat. Cât privește constatarea că efectivele de bovine s-au situat în scădere, nu am certitudinea că au fost numărați toți cei ce corespund.