O parte șlefuită din bijuteria localității

Prin punctul de trecere a frontierei Siret treceau căruțele prăfuite, încărcate cu bagajele germanilor care erau nevoiți să se repatrieze în fatidicul an 1940. Bagajele nu trebuiau să depășească 550 de kg. Lăsau în urmă gospodării pentru care statul german se obliga să-i despăgubească, urmând să recupereze contravaloarea de la statul român. După 1944, mulți germani se reîntorc la Rădăuți, negăsindu-și rostul în Germania, devenind acolo parcă apatrizi în propria țară…

 

În anul 1786 se efectua primul recensământ austriac, în urma căruia nu se con-semna existența populației de origine germană. În anul 1792 ia ființă Herghelia Rădăuți. Aflând că aici există locuri de muncă bine plătite, o serie de militari în termen nemți decid să se angajeze. Până la încheierea serviciului militar își întemeiază familii și nu se mai întorc în așezările de origine. În lucrarea sa‚ „Rădăuți, cel mai german oraș din Țara Fagilor”, F. Wiș-niovschi reda conținutul unei scrisori pe care mai multe familii ajunse la Rădăuți o trimit în septembrie 1844 împăratului: „Împinși de sărăcie și de lipsuri, din lipsă de pământ, singura putință de trai pentru noi țăranii, ne-am lăsat țara noastră Boemia și am ajuns cu copii noștri chinuiți de foame în Buco-vina, având nădejdea că ni se va da în vreo parte din ținutul acesta un loc de așezare, dar mai bine de un an trebuie să ne ducem traiul sub cerul liber și fără mila cuiva. Sunt destule locuri de colonizare aici, dar aprobările cerute de noi nu ne-au venit”. Dacă în perioada 1850-1870 la Rădăuți se aflau deja peste 1600 de etnici germani, anul 1910 găsește localitatea cu peste 5000 de germani, pentru ca numărul acestora să scadă la 148 în anul 1940. Germanii care în urmă cu zeci și zeci de ani sosiseră la Rădăuți pentru o viață mai bună sunt obligați să părăsească localitatea ca urmare a punerii în aplicare a convenției dintre guvernul român și cel german din septembrie 1940, convenție care le flutura prin față germanilor o amăgitoare repatriere. Ce fel de repatriere putea fi pentru un german care nu mai avea nici o rudă în Germania? Așa se face că în perioada noiembrie-decembrie 1940 părăsesc orașul 5200 de persoane. La ora actuală, comunitatea germanilor din aici se constituie ca organizație în Uniunea Germanilor Bucovineni și numără aproximativ 450 de membri, la conducerea uniunii aflându-se domnul Carol Mohr. Imobilul fostului cinematograf „Flacăra” a fost retrocedat și astăzi în el își are sediu Casa Germană. În zilele lor de sărbătoare nemții se întâlnesc pentru a-și rememora tradiția, privind cu demnitate spre trecut, fiind parte șlefuită din bijuteria încărcată de istorie a localității.