Pentru vinovații fără vină

În existența oricărei societăți au loc evenimente sau fenomene naturale, accidente de diferite dimensiuni care lasă în urmă numeroase drame umane. România a avut „norocul” ca, după ani de mare zbucium social, să-i rămână dureri greu de vindecat. În urma celor două războaie mondiale, printre multe alte răni, a avut țara parte de generații întregi de orfani. Apoi, mereu, din diferite motive, mulți copii rămân fără părinți. Un fenomen este și acela când părinții nu mor fizic, ci doar sufletește, abandonându-și copiii, care, aflându-se în stare critică, au nevoie de protecție din partea statului. Orfani prin decesul părinților au existat în toată lumea, dintotdeauna. Chiar Decebal, eroul nostru al cărui cap și mână dreaptă au fost duse ca trofeu de către „bădica Traian”, cotropitorul drept la Roma, a fost orfan.

 

Era cunoscut și cu supranumele „Di Urpaneus” (cel orfan) („Dacia Magazin” nr. 33 din 2006). Și Mihai Viteazul și-a pierdut tatăl cu câteva luni înainte de a se naște. Orfanul este ființa umană care primește o grea condamnare pe viață fără proces, indiferent de vârstă, sex, religie, etnie și fără a fi săvârșit vreo faptă reprobabilă. Și nici chiar Dumnezeu nu-l poate grația, spre a-și recupera părinții. El învață să înțeleagă marea nedreptate în fiecare zi, cu fiecare pas, încercând mereu să fugă de realitate, să-și amăgească deznădejdea cu speranțe, creându-și singur povești cu miracole, care să-l salveze din „detenția” fără grații, un imens și rece pustiu. Singurătatea lui are rădăcini în suflet și gheare pe umerii lui nesiguri, iar în jur oamenii râd, co-piii se joacă, ori călătoresc alături de părinți în lumea lor normală, de echilibru. „Acasa” lor (fie neuitat Nichita!) demult nu-i chea-mă, ori nici nu o cunosc, fiind un loc anonim, de multe ori. În lupta cu existența, acest condamnat pe viață este liber: liber să se lovească și să fie lovit din toate părțile, aruncat, de nedreptul său destin, într-o arenă în care îl pândesc toate primejdiile de pe pământ. Pe alte meleaguri ei constituie resursa umană pregătită în „arta” terorismului și a mer-cenariatului. „Campania” înfierilor de după 1989 a risipit în lume mulți copii români cărora li s-a pierdut urma… Trebuie să recunoaștem, însă, meritul statului român că, începând încă de pe vremea Reginei Maria și până în prezent, a asigurat oarecare protecție și fonduri pentru acești copii care, și ajunși la maturitate, se simt măcinați dureros de dorul de părinți, de casa visată. Clădirea din imagine (foto 1) este dovada gestului uman de mare calitate: este o casă de tip familial situată în str. Ștefan cel Mare nr. 3 în orașul Gura Humorului, care găzduiește un număr de 11 tineri adolescenți. Lor li se asigură serviciu de tip familial, în vederea integrării în comunitate, avându-se în vedere că sunt adolescenți cu diferite dizabilități. Din relatările doamnei sociolog Daniela Rusu reținem că în localitate au mai fost asigurate 4 apartamente de tip familial care găzduiesc 22 de tineri proveniți din Centrul de Plasament „George Sidorovici”. Atât casa, cât și apartamentele de tip familial sunt subordonate Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava. Aceeași instituție a înființat un Centru Maternal (str. Ștefan cel Mare nr. 13) destinat mamelor tinere cu copii până la vârsta de 2 ani, aflate într-o situație de risc. Este de apreciat și activitatea Direcției Pu-blice de Asis-tență Socială Gura Humo-rului care, sub conducerea Consiliului Local, dezvoltă servicii privind protecția persoanelor și a familiilor defavorizate. Primarul orașului, ing. Marius Ursaciuc, încă din primele zile de mandat, s-a ocupat personal de realizarea unui adăpost pentru tinerii crescuți în casa de copii și care, după împlinirea vârstei de 18 ani, se aflau în situații de urgență (foto 2). În același imobil (str. Lt. Viorel Mărceanu nr. 11) au fost amenajate 11 locuințe sociale și două locuințe de necesitate, care oferă găzduire temporară familiilor sau mamelor cu copii aflate în situații locative de criză sau victime ale violenței în familie. În oraș funcționează și o cantină de ajutor social și două cabinete medico-sociale în cartierele Voroneț și Boureni, unde persoanele singure sau cele cu probleme deosebite pot primi îngrijiri. Primăria orașului Gura Humorului acordă ajutoare de urgență de la bugetul local pentru situații de mare difi-cultate, cu care se confruntă la un moment dat unii localnici greu loviți. Concluzia care se impune este aceea că mai putem avea încredere în valorile noastre de români cu suflet. De aceea politicianul OM trebuie ales în fruntea obștei și în fruntea instituțiilor statului, și nu demagogul iscusit de care se sufocă societatea. Cu toată preocuparea ce există pentru aceste cazuri sociale, mai există situații neiden-tificate. Sunt tineri crescuți prin orfelinate care n-au curajul să lupte cu realitățile și cad victime săvârșind infracțiuni. Ajutați însă la timp, ajung maturi pe care te poți bizui: deosebit de harnici și răbdători, generoși cu cei din jur, dar marcați pe dinăuntru, fiindcă viața le rămâne iremediabil datoare. Ei sunt vinovații fără vină, față de care nu putem să trecem indiferenți, că „ROMÂNEȘTE – așa a fost, Să fii bun cu cel ce-ți cere/Milă și adăpost” (George Coșbuc). Prof. VIORICA LAVRIC Gura Humorului