Năpăstuiți ai soartei, pe străzi, în ger

O femeie doarme la –15 grade C sub cerul liber > Trimisă acasă la București de nenumărate ori, ea preferă să hoinărească pe străzile Sucevei > Boschetarii fără identitate le dau bătăi de cap asistenților sociali „Preferă“ gura de canal „Casa” unei femei în vârstă de 50 de ani a devenit gura unui canal situat în parcul Areni. La –15 grade C, această ființă amărâtă doarme sub cerul liber. O soartă crudă, ce adesea ne determină să ne punem întrebări și să înjurăm sistemul. Cum este posibil ca biata femeie să doarmă acolo pe un frig de nu-ți vine să scoți câinele din casă, și chiar sub nasul Serviciului de Asistență Socială din cadrul Primăriei? Chiar atât de nepăsători să fie acești funcționari ce-și primesc lefurile din banii noștri pentru a avea grijă (și) de năpăstuiții destinului? Am vrut să aflăm răspuns și ne-am adresat conducerii acestui serviciu.

 

„Cunoaștem cazul. Este vorba de Lucica Mahulea, care s-a născut la Pătrăuți, însă locuiește în București. Este căsătorită și are trei copii, doi bă-ieți și o fată. Are un apartament cu patru camere în București. Încă din anul 2001 noi am început investigațiile în acest caz. Am încercat să comunicăm cu ea, însă a fost imposibil, deoarece are probleme psihice și s-a manifestat violent”, ne-a declarat Narcisa Marchitan, șefa Departamentului de Asistență Socială din cadrul Primăriei. Trebuie spus că de manifestări violente am avut parte și noi încercând să intrăm în vorbă cu Lucica Mahulea. Șirul demersurilor s-a concretizat în anul 2001 cu transportarea femeii la București cu o ambulanță, desigur plătită din bani publici. Sună bine…, oamenii și-au făcut treaba, femeia a ajuns în sânul familiei și ar fi fost cu adevărat bine dacă rămânea acolo. Cum adesea lucrurile nu se petrec cum ne dorim, Lucica M. a prins dor de Suceava și de gura de canal din fața Primăriei, așa că s-a întors să le facă zile fripte asistenților sociali în a-nul 2003. Alte demersuri, alte adrese trimise la București, alte telefoane familiei, altă ambulanță… Cu alte cuvinte, Primăria din Suceava a suportat din nou cheltuielile „reintegrării în familie” a Lucicăi Mahulea. „Am trimis-o din nou la București cu ambulanța. A fost internată în spital și urma ca familia să o interneze într-un centru de recuperare. În decembrie 2005 s-a reîntors. Doarme pe canal. Noi am luat din nou legătura cu cei de la București. Sistemul are undeva o verigă slabă, deoarece eșuează. Sunt bani aruncați pe fereastră, dar, mai mult decât banii, discutăm despre o ființă umană care, pe o asemenea vreme, doarme afară. Este alcoolică o vom ajuta iar, nu o putem lăsa în frig”, ne-a spus doamna Marchitan. „Țapu“ și „Cucu“, fără acte de identitate Conform declarațiilor Narcisei Marchitan, boschetarul care înspăimântă adesea trecătorii din centrul Sucevei nu are acte de identitate, motiv pentru care nu poate fi internat. „Numele lui este Dumitru Bejenariu și are domiciliul în Botoșani. Locuiește într-un canal și se comportă asemenea animalelor. Are cu siguranță probleme psihice”, ne-a informat șefa Departamentului de Asistență Socială din cadrul Primăriei. Pentru a stabili identitatea boschetarului, asistenții sociali au solicitat ajutorul Poliției. S-au făcut demersuri pentru obținerea unei cărți de identitate provizorii, însă, deocamdată, asistenții sociali au „mâinile legate”. Un alt boschetar „Cucu”, care locuia într-un cort improvizat în spatele Bisericii „Sf. Andrei” din Burdujeni, a fost internat în Spitalul de Psihiatrie, însă se încearcă identificarea unei alte măsuri. Narcisa Marchitan a făcut referire și la cerșetorii de pe esplanada Casei de Cultură, care zilnic sunt alungați de polițiștii de proximitate și asistenții sociali de la Primărie. Joi în locația menționată a fost identificat un bărbat din Șcheia, care cerșea cu un copil de nici doi ani în brațe pe un frig de crăpau pietrele. Boschetarii nu se vor ajutați Presa centrală și locală face adesea loc unor articole privind viața acestor bătuți de soartă. Sunt mereu în centrul atenției instituțiilor abilitate, dar și a opiniei publice. Există zeci de ONG-uri care se ocupă de ei, ca să nu mai luăm în calcul instituțiile statului, și totuși, apar… scăpări. Unde eșuează sistemul? Problema este că pentru o mare parte dintre cei cu „statut” de boschetari acesta a devenit un mod de viață, iar la Suceava avem destul de multe exemple. Chiar înainte de Revelion, ziarul nostru a făcut referire la un boschetar care se adăpostea de frig în spital. Directorul acestuia, dr. Cristian Irimie, și conducerea asistenței sociale din Primărie au reușit să-l trimită acasă, unde fratele lui l-a acceptat. La nici o săptămână, bărbatul a revenit pe străzi, însă l-a costat scump. A suferit degerături, ambele picioare fiindu-i amputate.