Am mai abordat această temă acum câţiva ani, numai că pe atunci mă refeream la conflicte între puterile statului, iar azi mă voi referi la oameni politici, la relaţiile conflictuale dintre ei. Pentru că abia acum m-am prins de o şmecherie a lui Liviu Dragnea: ca să nu se vadă erorile grave din programul-capodoperă de guvernare făcut în ciuda opoziţiei cu propria mânuţă, i-a scos vinovaţi pe prim-ministrul Sorin Grindeanu şi pe miniştrii cabinetului său, cu toţii colegi de partid social-democrat român.
Care era vina lor? Ei bine, tocmai neîndeplinirea programului de guvernare. Ca urmare, parlamentarii social-democraţi au votat, caz unic, o moţiune de cenzură împotriva propriilor colegi, împotriva propriului guvern, iar Liviu Dragnea, autorul programului inaplicabil, a scăpat basma curată. Nu că ar fi prima dată.
Însă, după demiterea Executivului, eu am rămas cu o mare nedumerire: fostul guvern nu şi-a îndeplinit obiectivele planificate din rea-voinţă şi incompetenţă ori programul de guvernare era doar o încropeală electorală inaplicabilă, cu cai verzi pe pereţi? Înţeleg că a fost vorba şi de nerealizări, şi de neputinţă pentru care foştii guvernaţi trebuiau să plătească prin demisii şi demiteri. Au plătit întocmai. Dar vinovăţia lor stabilită nu de o instanţă imparţială, ci de liderul partidului, nu cumva aparţine altcuiva? De pildă a autorului acestui program bazat pe prognoze false şi iluzii, plin de gogoşi umflate electoral cu care i-a prostit pe alegătorii creduli? Autor care acum nu-şi asumă eşecul?
Fiindcă, iată, articole după articole din iluzoriul program de guvernare, izvorât din voinţa şi înalta pricepere, întinsa expertiză ale lui Dragnea se prăbuşesc cu zgomot asurzitor: legea salarizării unice avea drept scop nu îmbunătăţirea vieţii amărâţilor de salariaţi cărora le-ar fi prins bine o mărire de salariu, ci doar fidelizarea propriilor primari şi a celorlalţi aleşi, de la consilieri până la deputaţi şi senatori, cărora li s-au multiplicat veniturile. Ceilalţi, la Sfântul Aşteaptă. Din cât se vede, nici la 1 ianuarie 2018 nu vor fi bani. Apoi impozitul pe gospodărie s-a dovedit o gogoriţă, impozitul pe cifra de afaceri a speriat lumea, iar despre taxa de solidaritate să spunem că vrea să mute impozitarea marilor averi pe umerii clasei mijlocii. Clasă care nu a votat niciodată PSD.
Pe deasupra, încasările la bugetul statului nu sunt cele planificate, investiţiile, reduse la cote aproape insignifiante, absorbţia fondurilor europene nici că se dezlipeşte de 0, iar de reformele din administraţie, sănătate şi educaţie nici măcar nu se mai vorbeşte. Însă pentru toate aceste erori şi eşecuri văd că nu răspunde niciun măreţ lider de partid social-democrat, chiar dacă ei sunt autorii erorilor.
Şi mai este o acuzaţie intolerabilă şi manipulatoare a lui Liviu Dragnea: câte din măsurile proaste, câte din iniţiativele guvernului Grindeanu nu i-au aparţinut lui Liviu Dragnea? Fiindcă oricine a văzut şi vede în continuare că nici prim-ministru, nici ministru nu au făcut şi nu fac un pas fără a li se spune ce şi cum sau fără a cere aprobare de la atotputernicul lider social-democrat. Lider care este socotit de ai săi în afară de orice greşeală, asemeni unui Papă infailibil, deci şi liber de consecinţe, chiar dacă unei astfel de situaţii i s-a pus punct de Crăciun în 1989.
Şi atunci îmi pun întrebarea: nu cumva fostul prim-ministru a fost demis degeaba, doar din ambiţia personală a lui Liviu Dragnea? Nu cumva vinovatul principal din respectiva moţiune de cenzură este de fapt liderul maxim care conduce cu mână de fier guvernul din Palatul Victoria, făcând de ocară democraţia românească pe tot mapamondul?
A se înţelege că guvernul Grindeanu trebuia demis, dar vinovăţia sa cea mai importantă este că a încălcat Constituţia, lăsând decizia în mâinile lui Dragnea: a condus un Executiv care trebuia să fie o putere independentă a statului de drept, or acest guvern nu emana niciun fel de autoritate căci şi creierul, şi frâiele erau în mâinile numai şi numai ale lui liderului maxim. Unde sunt şi acum.
Comentarii