În orice ţară normală şi democrată, în campaniile electorale, Opoziţia îşi atrage alegătorii prin programe şi proiecte importante, necesare şi fezabile pentru legislatura care urmează. Ba uneori respectivele programe sunt lansate cu luni bune înainte pentru ca specialiştii, experţii, jurnaliştii să se pronunţe asupra lor, iar poporenii să se poată orienta în alegerea formaţiunii politice care să le reprezinte interesele. Lipsa proiectelor judicioase şi a politicienilor determinaţi să le aplice este principala cauză pentru care viitoarele guvernări eşuează, creând-se instabilitate politică sau o bălmăjeală de la o lună la alta, gata-gata să se răstoarne căruţa.
În România, lucrurile cam aşa:
- campaniile electorale sunt un prilej de ceartă generalizată, scandaluri, încăierări, ameninţări, ştiri false şi manipulări grosolane…, arareori ideile-fanion ale partidelor serioase ajungând la inima şi mintea electorilor. Căci ţara noastră a devenit de o mulţime de ani Ţara lui „Nimic nu merge!“, „Nimic nu se face!“, „Nimeni nu munceşte“, Toţi (de la Putere) fură! Toţi ceilalţi sunt proşti, numai noi, ăştia din Opoziţie suntem deştepţi şi frumoşi! Deschideţi orice site pe Net, orice reţea social-media, ba chiar şi unele ziare şi vă veţi convinge. În acest domeniu, avem o Opoziţie foarte activă, sperând că spiritul bădăran, înjurătura, batjocura… vor scădea în sondaje partidele arcului guvernamental, iar ei, criticii, vor câştiga alegerile fără programe, fără ideologii, după care, Dumnezeu cu mila.
Astfel, după forţoşii critici, economia dă numai rateuri, deşi an de an România are creştere economică, una dintre cele mai viguroase la nivel de UE. Lumea sărăceşte, chiar dacă an de an salariile şi pensiile cresc în funcţie de rata inflaţiei şi corelarea punctului de pensie, venitul pe cap de locuitor depăşind vecini ca Ungaria, Polonia ori Cehia şi Slovacia. Guvernul „nu e în stare de nimic“, „habar n-are“, educaţia e „la pământ“, spitalele ucid bolnavii, justiţia nu reuşeşte să ţină corupţia şi infracţionalitatea în frâu, iar Parlamentul (în care şi ei sunt membri!) e în veşnică inactivitate. Aşadar, nimic pe toată linia!
Nici şeful statului, Ficusul, nu e în stare decât să arunce paltonul pe maşina SPP, să joace golf şi să facă excursii pe banii contribuabililor, numai că, iată Iohannis este unul din candidaţii la şefia NATO, de nu, unul din viitorii lideri ai UE, România se impune pe picior de egalitate în marile proiecte europene, o mulţime de lideri mondiali îşi fac de lucru pe la Bucureşti, iar ţara noastră nu a mai avut niciodată asemenea vizibilitate la nivel internaţional. De unde aşadar nimic pe toată linia?
- Au şi o variantă de rezervă: în caz că unele fapte ale Guvernului şi ale majorităţii de guvernământ, orice ar face, nu pot fi trecute cu vederea, atunci susţinătorii nimicului o întorc ca la Ploieşti – nu e bine să crească pensiile şi salariile, vor crea o inflaţie sufocantă şi mai rău va fi. Nu e bine să ne amestecăm în războiul declanşat de Putin în Ucraina, deşi toată, dar toată lumea democratică susţine libertatea poporului ucrainean. Nu e bine nici să-i ajutăm să exporte cerealele, nu e bine nici să ne dotăm armata cu arme moderne, nu e bun nici serviciul militar obligatoriu, chiar dacă războiul bate la graniţele României şi toate ţările Uniunii Europene se pregătesc de confruntare cu armatele imperiale putiniste. Nimic nu-i bun.
Tehnica aceasta a mai fost exersată şi altădată în aceşti 35 ani de învăţare a democraţiei, dar parcă niciodată ca acum. Pe lângă batjocură şi minciuni la adresa puterii politice, pe lângă studiouri TV care 24 ore din 24 bat mărgica partidului care plăteşte, că te apucă ruşinea deschizând televizorul, se bagă în hora manipulărilor şi câteva institute de sondare a opiniei publice. S-a ajuns în faza când niciunul dintre ele nu are cifrele care să exprime realitatea de pe teren. Ceea ce va provoca mari răsturnări de situaţii la urne, în plus, manipulările trolilor şi ale boţilor ruşi vor vicia şi ele rezultatele, iar România are nevoie de un legislativ responsabil, de un Guvern puternic pentru a gestiona o situaţie internaţională mai mult decât discutabilă.
Comentarii