Stop-cadru sau arta în ramă

Motto: „Priviţi, până când veţi vede!” (Constantin Brâncuşi)

 Când pătrunzi în mansarda Muzeului „Arta Lemnului”, din Câmpulung Moldovenesc, după ce parcurgi binecunoscutele trepte iniţiatice, te întâmpină nişte sunete ancestrale care, parcă, încearcă să zămislească, din respiraţia dintâi a pământului, o altă lume.

„Ce-ţi mai face sufletul?” ar fi o întrebare-capcană, derutantă, şocantă, într-un fel, sau prea pătrunzătoare în străfundurile umanului, dar, în orice caz, e o întrebare care răsfoieşte gândurile ca pe paginile unei cărţi tabu.

„Ce-ţi mai face sufletul?” e un leitmotiv al concertului dedicat lui Constantin Brâncuşi, susţinut, pentru a doua oară, la muzeul câmpulungean, într-un cadru expoziţional al mansardei MAL, unde tronează pitorescul imaginilor fotografice, surprinse de Tudor Gabriel Dominte, din cadrul expoziţiei „Pe-un picior de plai…”, care a cuprins cu 42 de lucrări, realizate în ultimii trei ani, în zona Bucovinei, dintre Gura Humorului şi Dorna Candrenilor. De curând, a proiectat o selecţie de fotografii şi filmu-leţe, realizate în călătoria lui din luna martie, anul acesta, realizând un adevărat jurnal de călătorie, în imagini, „Come with me to Kenya! / Vino cu mine în Kenya!” Fotograf profesionist, în vârstă de 34 de ani, Tudor Gabriel Dominte a cochetat cu fotografia de mic, din şcoala generală, mama sa fiind profesor de fotografie la Clubul Copiilor, iar, în clasa a şaptea, a participat la prima tabără de fotografie, unde se desfăşura şi un concurs naţional. A absolvit Facultatea de economia comerţului, turismului şi serviciilor la Universitatea Ovidius din Constanţa şi un masterat în Asigurarea calităţii în afaceri. În paralel, a făcut Şcoala populară de arte, iar, la sfârşitul primului an de facultate, a devenit asistent fotograf în Constanţa. Se împlinesc 14 ani de când trăieşte din fotografie: „Îndrăgesc fotografia în toate genurile, dar, cel mai mult, cea de peisaj şi wild-life. Provocarea cea mai mare este să mă fac nevăzut şi să nu influenţez activitatea din natura ce mă înconjoară” a declarat Gabi.

De la respiraţia naturii la respiraţia umană, în sunet de caval şi violă, imaginile auditive expresioniste, însoţite de vocea umană, care scandează liturgic, sunt ridicate la rangul de litanie care vor desăvârşi umanul printr-un urcuş spiritual, ca Scară a Raiului: „Dacă vei şti să-ţi pui aripile morţii, îţi vei deschide, cu adevărat, inima, spre trupul vieţii:”

Variaţiile de tonalitate, scindate, uneori, de strigătul violei, de scârţâitul uşilor întredeschise şi de focul care arde, până la sunetul articulat, folcloric, din final, au pus în scenă un spectacol iniţiatic, o zbatere artistică între pământ şi cer, o ritmică a sinelui, un fel de „sunet circular”: „Am încercat să induc imaginile pe care fiecare le vede în mintea lui, în spirit brâncuşian” (Sergiu Corbu Boldor).

Cum „dintre tăceri, Brâncuşi a ales-o pe cea mai adâncă, mai grăitoare decât toate, tăcerea omului, şi a sculptat-o” (C. Noica), Sergiu Corbu Boldor a reuşit, prin sunetul a două instrumente, o adevărată simfonie a tăcerii, în care vorbeşte doar sufletul însetat de regăsire: „Neperietor va rămâne numai ceea ce este perfect în tine!”

Dezleganie este un one man show sonor, construit pe structura ansamblului sculptural al lui Constantin Brâncuşi: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana fără sfârşit. Uneltele folosite de Sergiu Corbu Boldor, pentru finisarea pietrei brute, sunt: cavalul, vioara şi rugăciunea. Spectacolul sonor Dezleganie stă sub semnul conexiunii profunde dintre muzică şi sculptură şi a prins viaţă prin transpunerea în muzică a vorbelor lui Brâncuşi: „Eu am făcut piatra să cânte pentru umanitate. Sculptura: Muzică în nemişcare. Muzica: sculptură în desfăşurare.” Spectacolul sonor Dezleganie are forma unui manifest care porneşte de la mărturisirea lui Brâncuşi: „Arta nu face decât să înceapă continuu.” Sergiu Corbu Boldor creează, prin jocul său de lumini şi sunete, o unitate inocentă a contrariilor sale cu lumea exterioară. Sergiu Corbu Boldor a absolvit Universitatea de Muzică din Oradea cu specializările Pedagogie muzicală şi Interpretare vioară. Pe lângă vioară, a studiat ca instrumente secundare chitara, chitara electrică, chitara bass, percuţii, mandolină, fluier, caval, drâmbă. Are o experienţă de peste 12 ani pe scenele mari ale industriei muzicale. A urcat pe scenele naţionale şi internaţionale, performând la vioară, împreună şi alături de nume ca Phoenix, Celelalte Cuvinte, Partizan, Dirty Shirt, Semnal M, Taxi, Hara, Farfarello, Haggard, Guano Apes etc. A fost membru fondator la trupa Azepam din Oradea şi violonist la trupa Popa Şapcă din Timişoara. A iniţiat şi coordonat propriile proiecte muzicale ca: AD HOC, 2 fire 2 paie, Intensitate Epic Sonoră. Sergiu Corbu Boldor are experienţa educaţiei transdisciplinare în lucrul cu tinerii: a fost lider în cadrul Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României şi profesor de muzică la grădiniţe şi şcoli din Bucureşti. În prezent, colaborează, ca violonist, cu trupa Hara şi corul All’s Choir, muzicieni din Opera Naţională Română şi Filarmonica George Enescu, Bucureşti. Din 2017 este iniţiatorul şi coordonatorul Proiectului Muzical CORBU. În 2021, Sergiu Corbu Boldor, alături de Liviu Farcaş şi Victor Mihai au realizat live coloana sonoră a celor 25 de ore şi 30 de minute de spectacol din cadrul proiectului manifest „Hektomeron” al Teatrului Naţional „Marin Sorescu”. În 2022 a realizat concertul-spectacol „Din Furtună”, în cadrul Festivalului Internaţional Shakespeare, organizat de Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova. Coautoare a spectacolului Dezleganie, Luiza Mitu (n. 31 decembrie 1984, Râmnicu Vâlcea), este doctor în studii transdisciplinare, cu o teză despre teatrul lui Eugene Ionesco şi logica dinamică a contradictoriului (dezvoltată de filosoful de origine română Stéphane Lupasco), teză susţinută în cadrul Facultăţii de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, sub îndrumarea acad. prof. univ. dr. Basarab Nicolescu. Ca bursieră P.O.S.D.RU., a participat la un stagiu de cercetare de 3 luni, la Paris, în cadrul Universităţii Paris-Est Créteil (UPEC), sub conducerea lui Sylvie Jouanny şi alte 3 luni la Université Toulouse Le Mirail II, sub coordonarea lui Monique Martinez. A absolvit Facultatea de Litere şi Arte, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (2008) şi masterul Literatură română în context european, Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova (2010). A fost redactor la revista de cultură „Mozaicul” şi la e-revista EgoPHobia. Şi-a dezvoltat latura de artist performer lucrând cu Irinel Anghel, all round-artist, în proiecte conceptuale de performance. În 2014 a fost cooptată ca asistent dramaturg în echipa lui Robert Wilson şi a Teatrului Naţional din Craiova, la montarea piesei „Rinocerii”. Timp de un an, a fost manager interimar al Casei de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. În 2017, a lucrat la producţia „20 de tăceri” a grupului Karol Karol, din Franţa, regizată de Charles Chemin, producţie realizată împreună cu Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte, spectacolul fiind o Premieră în cadrul Festivalului Internaţional Babel. În 2018, a lucrat ca dramaturg, sub coordonarea lui Charles Chemin, la spectacolul „Nopţi ateniene”, compus din cele două piese ale lui William Shakespeare: „Timon din Atena” şi „Visul unei nopţi de vară”, spectacol montat la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. În prezent este „îngerul păzitor” al Proiectului Muzical CORBU. La eveniment, au fost lansate şi cele 2 albume de fotografie: Album foto poetic – „DEZLEGANIE. Jurnal de călătorie în sunete şi imagini”, vol. I, Editura Ordo Ab Chao, Zalău, 2022 şi „DEZLEGANIE. Jurnal de călătorie în sunete şi imagini”, vol. II, Editura Ordo Ab Chao, Zalău, 2023.

 Percepţia specialiştilor şi a publicului a fost unitară, privind arta ca descătuşare a sinelui, dar şi ca terapie individuală şi colectivă a sufletului: „Dezlegania muzicală este o cădere, o lumină, o umbră, o poveste, un vis, o critică, o revoltă, o trecere de la starea de nefiinţă la cea de fiinţă, o mişcare continuă a sufletului autentic, aflat în starea de graţie, o piatră sonoră care se desăvârşeşte cu fiecare element adăugat sau eliminat. Dezlegania este o legătură între tăcere şi sunet, între sunetul ascuns şi sunetul vizibil, între material şi imaterial, între simplitatea complexă şi complexitatea simplătăţii, între fiind-ul dat şi fiind-ul donat, iar punctul comun îl găsim în unitatea contradictoriilor pe care o regăsim şi în sculptura lui Brâncuşi şi în muzica lui Sergiu Corbu Boldor.”

Creaţia artistică provoacă o comuniune cu individualitatea participantului la actul artistic, iar percepţia asupra esenţei de creaţie este unică. Înlănţuirea dintre muzică şi rugă s-a desfăşurat în două cadre artistice, imaginea statică – expoziţia de fotografie, şi imaginea dinamică – învolburarea unor meduze pe ape imaginare. În mitologia greacă, Medusa era o creatură terifiantă, cu părul de şerpi şi privirea mortală, capabilă să transforme în piatră pe oricine o privea. Însă, dincolo de aspectul înspăimântător, Medusa este un simbol puternic al luptei cu fricile interioare şi al transformării personale.

În ritmul sinelui, fiecare treaptă iniţiatică a fost descrisă prin cuvânt, prin incantaţie magică: „Vei fi abandonat în tenebrele propriului sine / Păstrează-ţi curăţenia sufletului şi păşeşte cu încredere! / Vino cu mine! / Cât de ameţitor e sus, pe scară! / Eşti aici, Doamne, eşti aici! / Suflete al meu, scoală-te, pentru ce dormi, suflete al meu? / Dacă vei ştii să-ţi pui aripile morţii, îţi vei deschide, cu adevărat, inima, spre trupul vieţii!”

LUMINIŢA REVEICA ŢARAN