Vecinătatea noastră, putem zice imediată, scrie Dimineaţa din 21 iunie, cu marele port rusesc în care s-a aprins flacăra revoluţiunei face ca lumea de la noi să urmărească cu un viu şi pasionat interes toate amănuntele acestei sângeroase mişcări. Dar deşi e iureş în jur şi se află la doarCiteşte

Între noutăţile cu relevanţă, pe fondul ştirilor contrazicătoare care se generalizează, vine de la Roma, fără detalii, şi una care vorbeşte despre un comitet revoluţionar din Odessa – retras la bordul Potemkinului şi încercând să-şi îndeplinească de acolo misiunea de incitare şi de conducere a mulţimilor revoltate sau, după oCiteşte

Până să treacă de la ameninţarea cu bombardarea oraşului la faptă, după ce-i salvează din arest pe cei zece marinari care şi-au îngropat camaradul, Potemkin, spre seara zilei de 17 iunie, reuşeşte o manevră de apărare, iese din port şi fuge în larg. Alte ştiri susţin, dimpotrivă, că bombaramentul arCiteşte

Ştirile vin în avalanşă şi se adaugă altora în paginile Dimineţii cu pretenţia tot mai evidentă că cele din urmă, faţă de suratele lor anterioare, aduc certitudini şi adevărul. Informaţii reluate şi detalii de speriat lumea vorbesc despre Săptămâna roşie din Lodz: zeci de mii de oameni în stradă, baricadeCiteşte

Odiseea Potemkinului o aduce Dimineaţa înrămată în informaţii din diferite surse, inclusiv interne (precizat: private), despre situaţia tensionată din Odessa pe fondul a ceea ce ziarul numeşte fără reţinere, probabil că şi comercial cât se impune, stimulând interesul cititorului, Revoluţia din Rusia. Metropolă deja la această dată – portuară, industrială,Citeşte

De povestea din vara lui 1905 a crucişătorului ţarist Kniaz Potiomkin Tavriceski, vas de război din Flota Mării Negre, s-a făcut întotdeauna mare caz în construirea istoriei bolşevice. Cele petrecute pe punte, în largul mării, cu grijă extrase din amestecul cu altele la fel de mult sau de puţin reale,Citeşte

În numărul pe anul 1953, apărut după dispariţia lui Stalin, al publicaţiei de specialitate Studii şi cercetări lingvistice, scoasă de Institutul de Lingvistică din Bucureşti al Academiei R.P.R., acad. Emil Petrovici, slavist şi doctorand în anii interbelici al reacţionarului Sextil Puşcariu, aflat oarecum pe valul apreciaţilor la această dată, făceaCiteşte

Critic fără contenire, ba chiar înfierând proletar pe ici şi pe colo – sigur că în numele poporului cu aşteptări lingvistice ignorate sau trădate ca odinioară, acum de către specialiştii de formaţie burgheză nedaţi încă pe brazdă, nu încă destul de cinstiţi –, articolul în discuţie din organul Comitetului CentralCiteşte

Un lung şi foarte critic articol nesemnat din Scânteia, mai înainte menţionat deja, publicat în 25 iulie 1951 sub titlul Pentru înflorirea lingvisticii în ţara noastră, vrea cu orice preţ, precum şi spune, înflorirea lingvisticii româneşti – care ar întârzia să facă ce fac toate celelalte din tânăra republică populară.Citeşte

Mai cu seamă un lucru pare să se fi ridicat, prin importanţă, deasupra altora dintre cele pe care implicarea stalinistă în dezbaterea lingvistică şi în reglementarea teritoriului acesteia de exerciţiu le-a adus în atenţie – anume acela că asupra limbii se poate acţiona voluntarist pentru a se obţine un efectCiteşte