Tot educaţia, bat-o norocu’!…

În ultima vreme, cititorul de presă, locală sau naţională, se întâlneşte adesea cu un subiect ce pare să capteze tot mai mult interesul, fie el privat, fie al autorităţilor. De la interzicerea totală până la impunerea unor distanţe de siguranţă faţă de instituţiile de învăţământ, de exemplu, destinul sălilor de jocuri de noroc pare să se confrunte azi cu oarece aversiune din partea societăţii, având la bază numeroasele cazuri în care s-a ajuns de la distracţie la tragedie, al căror vector comun a fost pasiunea extremă pentru „încercatul norocului”.

Doar eu ştiu trei situaţii în care familii tinere, educate, al căror drum în viaţă părea a fi cel al succesului, au ajuns într-un impas major finalizat, dacă nu dramatic, atunci cu un divorţ şi un partaj a ceea ce a mai rămas după achitarea datoriilor provocate de adicţia la jocuri de noroc.

Mass-media românească, indiferent de anvergura ei, alocă spaţii generoase exprimării iniţiativelor ce vizează „izbăvirea” comunităţilor de patima jocurilor de noroc, dar la fel de generoase, în cazul în care au contracte cu advertiserii de profil, şi reclamelor ce propovăduiesc cuvântul reţelelor de jocuri de noroc, căci, până la urma urmei, cămaşa e mai aproape întotdeauna. Aşa încât, până la urmă, cititorul, telespectatorul sau care-o fi beneficiarul întregului efort editorial nu poate decât să-şi asume poziţia de decident conferită de liberul-arbitru ce-i lasă 360 de grade de acţiune.

 Interzicerea sălilor de noroc nu este decât un pas mic pe calea „ecologizării”, un erbicid cu acţiune temporară pentru o buruiană ale cărei rădăcini sunt bine şi adânc înfipte în „solul” societăţii, o patimă, altfel, veche de când lumea.

Despre interzicerea sălilor de noroc tot am auzit, dar despre acţiuni concrete în sălile de clasă nu se aude mai nimic, doar câte o voce izolată, ici şi acolo. Orele de dirigenţie, de educaţie socială sau alte materii ce au o relativă legătură cu acest domeniu ar putea fi cu succes investite în acţiuni care să vizeze păstrarea la distanţă asumată a tinerilor de vicii cu efecte greu de controlat ulterior.

Melanjul de interese, de moment sau de perspectivă, ce guvernează viaţa jocurilor de noroc poate fi neutralizat de acţiunea fermă şi tenace pe partea de instruire, începând chiar cu cea timpurie.

Pare-se că tot educaţia, bat-o norocu’!, este soluţia şi la această problemă.