Ştirile vin în avalanşă şi se adaugă altora în paginile Dimineţii cu pretenţia tot mai evidentă că cele din urmă, faţă de suratele lor anterioare, aduc certitudini şi adevărul. Informaţii reluate şi detalii de speriat lumea vorbesc despre Săptămâna roşie din Lodz: zeci de mii de oameni în stradă, baricade înalte de trei metri, scene înfiorătoare, copii luând parte la lupte, cazacii – nişte bestii, fete tinere ţinând discursuri revoluţionare înflăcărate…
Corespondentul lui „Daily Chronicle“ spune că lucrătorii, cei mai mulţi evrei, s-au luptat foarte vitejeşte. Comandantul jandarmeriei, colonelul Andrejew, e greu rănit. Luptele au încetat sâmbătă după amiază, pe la ora 1. Numărul morţilor trece de 2.000. S-au văzut trupe de cazaci transportând care întregi cu cadavre spre diferite cimitire. Mulţi răniţi şi căzuţi pe stradă au murit din cauză că nimeni nu a îndrăznit să iasă pentru a [le] da ajutor. Tot corespondentul lui „Daily Chronicle“ spune că ura contra autorităţilor (n.n. – A.B.: ţariste) e aşa de mare la Lodz încât chiar copiii au luat parte la lupte în număr foarte mare. Un băieţaş care căzu doborât de gloanţe muri strigând: „Jos despotismul!“ (…) Casele de unde se împuşca asupra armatei nu au fost cruţate. Cazacii intrau în odăi, scotoceau pe sub paturi şi pe oricine găseau ucideau fără milă. Cu modul acesta au pierit omorâţi mulţime de femei şi copii.
Fiind în război cu Japonia şi într-o situaţie delicată nu numai pe front, Rusia ar anunţa o mobilizare generală care să-i aducă sub drapel, deşi primită în popor cu aversiune, 180.000 de rezervişti – asta în vreme ce partea japoneză afirmă că ar deţine circa 60.000 de prizonieri de război ruşi, între ei cu aproape o mie de generali şi ofiţeri.
Dar Odessa şi Marea sunt mai aproape. Cu privire la revolta de pe bordul vasului „Kneaz Potemkin“ se spun următoarele: Ieri seară a sosit la Odessa, venind din Sevastopol, vasul „Kneaz Potemkin“ însoţit de două torpiloare. Puţin după ancorarea vasului, s-a răspândit zvonul că echipagiul ucisese pe ofiţerii lor [sic] spre a răzbuna moartea unui marinar care, în numele întregului echipagiu, se plânsese de reaua calitate a hranei, din care motiv fusese împuşcat de un ofiţer. Marinarii au expus corpul celui ucis pe mal şi au ameninţat că se opun autorităţilor în cazul când autorităţile ar încerca să-i aresteze. Mii de locuitori trec pe mal [pe] dinaintea corpului marinarului ucis, la căpătâtul căruia s-a pus o pancartă cu inscripţiunea: „Marinarul Omelciuk, care a murit pentru dreptate“ (n.n. – A.B.: numele marinarului este grafiat în Dimineaţa, pe aceeaşi pagină, şi ca Omerciuc, cine să ştie dacă asta în vreo legătură cu …Omer). Cărbunarii au procurat hrană echipagiului. Mulţimea depune încontinuu sume de bani pentru înmormântarea marinarului care va avea, după dorinţa echipagiului, un caracter solemn. Escadra Mărei Negre este aşteptată. Altă ştire – venită de la Petersburg: Se afirmă că viceamiralul Krueger, cu patru vase de escadră, a plecat din Sevastopol la Odessa având ordinul de a invita echipagiul cuirasatului „Potemkin“ să se predea, iar în caz contrariu, să scufunde acel cuirasat cu echipagiu cu tot şi să restabilească ordinea. Şi, în aceeaşi ediţie a zarului, pe o pagină interioară: La Odessa, situaţia nu e mai bună. Marinarii care au ucis pe ofiţerii de pe vasul „Kneaz Potemkin” explică aceasta zicând că ofiţerul comandant a culcat întâiul la pămînt pe un marinar care venise sa ceară o hrană mai bună. Agitaţia este foarte mare. Marinarii au silit suspendarea muncii în port. De reţinut: au silit.
Din 17 iunie datează, venită de la Londra, ştirea că echipagiul vasului „Kneaz Potemkin”, care s-a răsvrătit, se compune din 600 – 700 de oameni. La intrarea vasului în port nu se putea observa la dânsul nimic extraordinar. Dar după corespondentul lui „Standard” din Odessa, observatorii experimentaţi au putut constata că pe bordul vaporului se petrec lucruri cu totul neobicinuite. Toate tunurile grele de calibru 12 erau îndreptate asupra oraşului, iar echipagiul sta gata, lângă tunuri, ca să tragă. La sosirea vasului se văzu cum personalul scoborî în sala de maşini un cadavru aşezat într-un sicriu deschis. Era corpul marinarului ucis de un ofiţer căruia [acesta] i se plânsese, în numele întregului echipagiu, de hrana proastă ce li se servea. Tot de acolo se află că răscoala a izbucnit pe alte patru vase de război şi că două din vasele revoltate au plecat în largul Mării Negre ca să se întâlnească cu vasul răsculat „Kneaz Potemkin“, iar de la Berlin, că populaţia din Odesa simpatizează pe faţă cu marinarii răsculaţi şi că, în oraş, avându-se în vedere antecedenţele şi starea de spirit populară, oficiile poştale, băncile şi toate stabilimentele publice sunt păzite de armată, fiind temere ca mulţimea să le invadeze pentru a jefui şi a distruge totul. În toate colţurile Odessei – se adugă – şi prin toate mahalalele, lucrătorii, cari de două zile sunt în grevă, au conflicte sângeroase cu trupele, cari sunt în neputinţă de a restabili ordinea. Trupele au tras asupra mulţimii, care răspunse cu bombe şi cu revolvere. Mai departe: Pompierii şi membrii societăţii de salvare au inmormântat ieri 700 de cadavre. Mulţimea revoltată a dat foc şi a dărâmat clădirea gării centrale, care a costat două milioane de ruble şi care era una din cele mai frumoase gări din lume. De asemeni: Opt vase de comerţ străine, printre cari şi un vapor al Lloydului austriac, au fost grav avariate de către torpiloarele trimise să atace vasul răsculat „Kneaz Potemkin”.
Londra revine: Din Odessa se telegrafiază că marinarii răsculaţi de pe vasul „Kneaz Potemkin” au dat trupelor de pe uscat 24 de ore timp de gândire ca să se unească cu revoluţionarii. După acest termen, dacă trupele de uscat nu vor fraterniza cu revoluţionarii, vor bombarda oraşul. Ba chiar că ar fi început bombardarea oraşului, ceea ce ar fi adus un bilanţ oficial de o mie de morţi şi 2.600 de răniţi. În plus: Portul şi cele trei strade principale care duc de la port la gară sunt într-o stare de ruină şi de jale. Scara monumentală care duce de la chei până sus la bulevard, monumentul lui Richelieu din mijlocul bulevardului, apoi casele din stradele „Puşkinskaia Ulitza” (care leagă în linie dreaptă de aproape doi kilometri bulevardul de lângă chei cu gara centrală), cele două strade paralele cu aceasta, „Richelieu” şi „Ecaterinoskaia Ulitza”, sunt ruinate. Unele au fost incendiate. În faţa cheiului, răsculaţii au bombardat cu pietre palatul guvernatorului general, frumoasele hoteluri „de Petersburg” şi „de Londra”, casele unor mari demnitari şi [pe ale] unor mari bogătaşi. Apar şi reconstituiri cu detalii: Excesele au început încă din ziua de 14 iunie după amiazi. Mii de grevişti străbăteau, sporiţi de popor, străzile oraşului şi luară o atitudine ameninţătoare. Caii de la tramvaie fură deshămaţi, ferestrele sparte. Clădirile sucursalei băncii franceze „Crédit Lyonais“ fură dărâmate. Agenţiile fură invitate să închidă birourile. Poliţia şi armata erau neputincioase in faţa acestor agitaţii. Din Hamburg: Jefuirile prăvăliilor din localitate continuă. Mulţimea comite fapte teribile în stradă şi se înarmează cu tot felulde arme şi instrumente. O mare parte a echipagiilor vapoarelor fraternizează cu răsculaţii. Mulţimea a încercat un atac împotriva băncii comerciale ruse. In momentul celui mai mare pericol alergară trupele şi împedicară devastarea şi jefuirea. Pentru aceasta soldaţii au trebuit să facă uz de arme. 100 de persoane au fost ucise şi peste 200 grav rănite. Vasele de comerţ străine părăsesc portul. Mai multe sute de persoane civile, în special germani, se găsesc pe bordul vapoarelor. Şi populaţia locală e acum foarte activă la răscoală. Ţăranii sosesc cu miile, cei mai mulţi având în frunte steaguri roşii şi cântând cântece revoluţionare. Dar: Cazacii răuşiră în cele din urmă să înconjoare portul şi alte trupe fură postate în corturi pe pieţele publice, în faţa băncilor şi a clădirilor oficiale mai importante. Către seară cavaleria şi infanteria reuşiră să restabilească întrucâtva ordinea. Terorismul mulţimii nu e însă totalmente înfrânt. Corpul marinarului Omeltsciuk (sic) zăcea încă pe cheia păzit de şase marinari înarmaţi. În acest timp: La închisoare s-a încercat eliberarea a 7.000 de arestaţi prin bombe de dinamită.
Are loc totuşi înhumarea marinarului ucis. Cu ocazia înmormântării marinarului Omelciuk, care s-a făcut de 10 camarazi ai mortului, s-au produs manifestări politice. Marinarii, vrând să se reîntoarcă pe bordul cuirasatului „Kneaz Potemkin”, au fost arestaţi. Cuirasatul a tras atunci două focuri oarbe şi apoi, a treia oară, cu tunul încurcat. Proiectilul a atins o locuinţă particulară pricinuind mari devastări. Marinarii au fost atunci puşi în libertate. Se pun în circulaţie şi primele ştiri despre ofiţerii de pe Potemkin: Ieri după amiază au debarcat 11 ofiţeri de pe vasul „Potemkin” cari au fost cruţaţi. Şase ofiţeri ar fi fost ucişi, iar restul vor fi ţinuţi prizonieri.
Dimineaţa mai află că domneşte la curtea din Petersburg o mare consternare din cauza evenimentelor din Odessa, unde proclamarea stării de asediu nu pare să fi avut vreo urmare pozitivă. arul ar fi fost informat târziu despre revolta Potemkinului, susţin alte ştiri, şi ar fi fost cuprins de o straşnică iritaţie. Cu atât mai mult cu cât, într-o ipoteză, ar fi ştiut de pregătirea revoltei.
AUREL BUZINCU
Comentarii