O întrebare cu un răspuns facil de dat este următoarea: cum să-i mai crezi pe reprezentanţii puterii, centrale şi locale, după atâtea promisiuni „uitate” (eu cred că nici nu şi-au pus în gând să le ţină minte, nu să le onoreze…) sau prostii abisale comise? Evident, sunt tot mai puţiniCiteşte

Toţi recunoaştem că prestaţiile politicienilor sunt surse valoroase pentru umorişti, caricaturişti, dar şi pentru întreaga naţiune în momentele de socializare, cum mai nou se numeşte bârfa atât de dragă românilor. Şi analiştii „serioşi” se pronunţă în privinţa acţiunilor şi declaraţiilor celor din politică, căutând să găsească idei şi iniţiative deCiteşte

O realitate eternă în „fascinanta” Românie, dar şi pe alte meleaguri, este că „lăudătorii” nu mor niciodată, chiar dacă fizic dispar. Istoria română este marcată de lăudaţi şi lăudători, respectiv marile „genii naţionale” şi curteni, cronicari, poeţi („de curte”?!), propagandişti sau „analişti” partizani pe post de lăudători. Toate popoarele auCiteşte

Proştii şi „măreţele lor realizări” au fost un permanent subiect de veselie, fiind adesea supranumiţi „zâsul lumii”. Se referă această expresie strict la proştii şi acţiunile sau „zicerile” lor naive şi fără consecinţe deosebite, generând doar hohote de râs şi chiar bancuri. Umorul lor involuntar este delicios şi întrece creaţiileCiteşte

 Românii sunt mari amatori de sărbătorit, comemorat sau aniversat. Iar pentru că un asemenea eveniment întrerupe rutina zilnică şi cenuşiul existenţei marii majorităţi a populaţiei apare veselia, buna dispoziţie şi ironii reciproce, inclusiv la parastase, după ce pleacă preotul şi s-au golit mai multe pahare. Şi este foarte bine căCiteşte

Vă pun o întrebare şocantă, cred: vă plictiseşte normalitatea? Sau, mai bine spus, normalitatea dată de o existenţă apropiată de cea din Europa (la care am tânjit până în 1990!), cu reguli, libertăţi şi rutina cotidiană care exclud, în bună parte, întâmplări deosebite. Viaţa este prea monotonă, nu avem subiecteCiteşte

Pe mine mă apucă râsul când aud politicieni vorbind despre reforme. De cele mai multe ori este vorba de un râs nervos şi, recunosc, „condimentat” cu aprecieri deloc măgulitoare la adresa emitenţilor de proiecte care vor reforma şi îmbunătăţi viaţa social-economică în România. Când analizăm însă modificările pe care reformeleCiteşte

Alegerile m-au făcut să neglijez prostia sub toate formele și în toate domeniile, deși ea nu are timp de relaxare! Ne însoțește în activitatea curentă, ne „fericește” cu surprize și ne confirmă permanent că este precum universul, infinită… Pe mine, contactul cu proștii, iar realizările lor mă inspiră, mă înveselescCiteşte

Consider că dreptul de a spune tâmpenii este asigurat în totalitate într-un regim democratic. Nicio libertate trecută sau nu în Constituție nu se bucură de o asemenea posibilitate de exprimare. Iar creatorii de prostii exploatează entuziaști ocazia de a face cunoscute creațiile proprii sau preluate de la alți corifei deCiteşte

Această rubrică nu şi-a respectat profilul în ultimul timp (peste doi ani), atât datorită unor condiţii interne specifice României, dar şi în urma unor evoluţii externe specifice Evului mediu timpuriu, respectiv război barbar, încălcarea normelor de coexistenţă internaţionale fără motivaţie şi întoarcerea „dreptului forţei” în locul „forţei dreptului” pe arenaCiteşte