Ca român cu multă „vechime” pe aceste meleaguri şi cunoscător al felului de a fi al acestui popor, vă propun o întrebare: este bine în România să fii prost sau să faci pe prostul? Zâmbiţi şi apoi gândiţi! Pentru mulţi este foarte avantajos să fii prost, pentru că beneficiază de compătimirea celorlalţi, nu este „stresat” prin obligaţii „de serviciu” sau social-familiare şi chiar se bucură de un trai fără griji. Din acest motiv sunt unii cetăţeni (şi nu puţini) care fac pe proştii, scăpând de sarcini profesionale sau civice (chiar familiale!) din lene sau comoditate. Tudor Muşatescu spunea: „când deşteptul face pe prostul are haz, când prostul face pe deşteptul are consecinţe!”. Apare şi o dilemă pentru majoritatea cetăţenilor, frecvent exprimată, respectiv: „E prost sau face pe prostul?”. Privind prin prisma consecinţelor amintite de maestrul comediei, această situaţie implică mai multă atenţie. Să explic…
Dacă a „face pe prostul” devine un obicei, cel în cauză va fi foarte uşor confundat cu un „limitat” veritabil, un prost în puterea cuvântului. Cei dotaţi natural cu inteligenţă, indiferent de talentul lor şi efortul de a părea tâmpiţi NU vor putea egala „calităţile” unui prost veritabil. Iar dacă, aşa cum se întâmplă frecvent în România, cetăţenii cu inteligenţă medie şi ridicată refuză viaţa politică în favoarea celor fără scrupule (destul de mulţi) şi a proştilor (clar majoritari în zona aceasta), apar consecinţele evocate mai sus. În primul rând şansele proştilor veritabili de a accede la vârf cresc imens în „competiţia” cu cei ascunşi în spatele măştii de „limitat”. Întru-cât cei fără scrupule preferă, de regulă, să fie păpuşari, eminenţe cenuşii, consilieri ascunşi etc., ne rămâne să optăm, prin vot, între posesorii de idei „excentrice”. Deci răul cel mai mic sau mai puţin prost…
Proştii „adevăraţi” sunt ambiţioşi, nu realizează obligaţiile specifice unei poziţii profesionale sau sociale la care aspiră şi (cred că aţi sesizat şi dumneavoastră) au un instinct (talent?) în a se coaliza, devenind o forţă în societate. Susţinerea reciprocă între proşti a generat, în timp, atât în dictaturi, cât şi în democraţii adevăraţi poli de putere locală sau centrală, care permanent ne uimesc cu deciziile şi acţiunile lor. A „cucerit” prostia instituţiile statului? Nu, dar este foarte bine reprezentată, se manifestă „plenar” şi contribuie la starea de „râsul-plânsul” specifică naţiunii…
Pentru cei care vor să treacă prin viaţă, făcând pe proştii, cred că trebuie să amintim domeniile care se pretează la asemenea atitudine. În primul rând, trebuie menţionat că munca „la stat” este terenul în care a face pe prostul (sau chiar a fi!) este cel mai potrivit şi cu şanse reale de succes (sau „succesuri”!). Eficienţa nu este un criteriu de apreciere, schemele de personal sunt „umflate” cu nepoţi, activişti politici, „obligaţii” ale liderilor etc., încât cei leneşi sau puţini „dotaţi” intelectual se încadrează în „efortul” comun de „construire a capitalismului” (sau a socialismului până în 1990). Când spun „munca la stat” mă refer la administraţie (locală sau centrală), ministerele şi agenţiile lor, instituţiile „de forţă” etc., dar şi la companiile cu capital de stat. Prin toate acestea cei care fug de muncă şi răspundere, făcând pe „naivii” nu au probleme, existând şi personal care să îndeplinească „sarcinile lor de serviciu”.
Viitorul cu automatizare, inteligenţă artificială, robotizare etc., va afecta activitatea celor care fac pe proştii (cei realmente proşti vor rezista în faţa tuturor „provocărilor” vieţii)? Va fi depistată lenea de sub masca prostiei? Nu am un răspuns, dar voi urmări evoluţia întâlnirii între maşina inteligentă şi falşii idioţi. Cred că o vor „scoate din priză” pentru păstrarea poziţiei!
DAN STRUTINSCHI
PS: Din nou se stropeşte strada pe ploaie. Această superbă acţiune poate fi legată de subiectul articolului? Eu doar am întrebat…
Comentarii