Manifestările în spaţiul public ale demnitarilor şi echipelor lor sunt laude „de sine” sau modalităţi de comunicare? Peste tot în lume realitatea este „înfrumuseţată”, contează însă şi proporţia. La noi, modelul Ceauşescu de a prezenta „realizărilii” a supravieţuit Revoluţiei şi se manifestă cu o intensitate ridicată, atât la nivel central, cât şi local. Bănuiesc că arhiva PCR nu a fost dată la „topit”, munca activiştilor valorificată măcar ca modalitate de „ridicat osanale” demnitarilor şi înţelepciunii lor, iar atingerea obiectivelor (investiţii, spre exemplu!) prezentată ca o victorie epocală în „construcţia” capitalismului. Am ajuns să cred că normalitatea este să NU se îndeplinească obligaţiile contractuale (termen finalizare, calitate etc.), văzând reacţiile comunicatorilor! Iar când obligaţiile părţilor sunt respectate, clamăm pe toate canalele VICTORIE! EPOCALĂ!!
La prima vedere, pare a fi o atitudine de copii, dar se pare că nu este abandonată, din simplul motiv că are încă un mare succes. Sau „succesuri”, cum înţelept se pronunţa o clasică în viaţă a politicii naţionale. Cu laude în cantităţi grosolan exagerate la adresa „şefului” se pare că se obţin avantaje fără mare efort, deşi nimeni nu prea crede în veridicitatea lor (nici măcar „iubitul şef”!). Dar toată echipa este mulţumită! Cei de pe „margine” (noi, adică!) înjurăm prestaţia ridicolă, râdem de ei şi, natural, nu-i credem. Ei ştiu că nu sunt crezuţi, că sunt ridicoli pentru majoritatea cetăţenilor, dar continuă. De ce? Sunt „naivi” (adică proşti!) sau „ţinta” lor sunt votanţii, realmente puţini „dotaţi” intelectual, pe care îi pot „încânta” cu lozinci naţionaliste sau laude la adresa POPORULUI român, urmaş demn al geto-dacilor? Răspundeţi dumneavoastră!
În plus, am ajuns la concluzia că cei care ne laudă mai mult pe noi ca „popor ales”, „leagăn primordial” al civilizaţiei mondiale şi depozitar al înţelepciunii planetei are şanse de a câştiga voturi la „oraşe şi sate”! Şi noi leşinăm de mândrie naţională.
Manipularea primitivă utilizată în „aburirea” unui segment semnificativ din electorat a fost abordată de specialişti în marketing promoţional, care au schimbat un slogan comercial („te face mai frumoasă – atrăgătoare” crema X!) cu unul electoral („românii adevăraţi nu se închină la Bruxelles”!). Iar succesul a fost peste aşteptări! La prima vedere nu sunt mesaje sofisticate, laudele sunt relativ banale, dar realitatea ne demonstrează că au succes. Să fie lăudatul poporului şi a calităţilor sale cheia succesului? Se pare că da!
Beneficiarii laudelor, inclusiv cei puţin „dotaţi” cu „darul” vorbirii în public sau prin presă au înţeles comunicarea ca mijloc de promovare şi apelează la specialişti în elaborarea de „comunicate de presă”, interviuri cu întrebări „servite” din timp şi postări pe reţelele sociale în care apar atât de frumoşi sau isteţi, încât nici familia nu-i recunoaşte. Serviciile specialiştilor în promovare costă, dar investiţia în politică, dacă are succes, aduce un profit superior oricărei ramuri economice! Într-o economie de piaţă totul se vinde şi cumpără (în cea „socialistă” multe se confiscă în folosul „reprezentanţilor” poporului!), inclusiv laudele. Iar „marfa” este atât de bine „ambalată”, încât păcăleşte „masele largi populare” (mai ales cele cu apetit scăzut pentru educaţie!).
Cei care înţeleg falsitatea personajelor lăudate râd de ei, îi bârfesc sau înjură, dar au cam toţi dilema Cetăţeanului Turmentat: „cu cine votez?”. Că prea des au fost înşelaţi!
DAN STRUTINSCHI
PS: Îmi este frică să laud pe cineva din politică sau administraţie. Am toate şansele să mă fac de râs!
Comentarii