Intelectualul român mediu foloseşte reţelele sociale, urmăreşte televiziunile (doar cele care îi plac) şi rezolvă integrame. Şi se consideră clar superior „maselor largi populare”, care se relaxează la cârciumi, adoră bârfele (indiferent de „ţinte”) şi refuză orice texte scrise de frica de a nu le fi afectată vederea (NU şi gândirea). Dar oare să fie chiar aşa de mare deosebirea între aceste două categorii? Care nici nu se suportă între ele decât declarativ! Trebuie însă să menţionez că mă refer la intelectualul format, în mare parte, după 1990. Sunt sincer subiectiv şi recunosc că am fost permanent impresionat şi atras de intelectualitatea interbelică, atât tehnică, cât şi artistică sau chiar politică. De aceea poate voi fi prea dur cu privire la intelectualii de tip nou, dar îmi asum criticile.
Noii intelectuali sau, mai bine zis, „posesorii de diplome” (NU în totalitate, avem excepţii chiar sclipitoare!) sunt, după mine, de două feluri, respectiv specialişti buni în domeniul lor (caz fericit), dar „naivi” în rest şi „cumpărători de diplome”, unii în cantităţi imense. „Fabricile de diplome” au adus un prejudiciu imens României, iar profesorii care s-au compromis cu un astfel de comerţ şi-au pierdut definitiv calitatea de dascăl! Mai mult, achizitorii de diplome care atestă calităţi inexistente, în cele mai multe cazuri, nici NU realizează „limitele” proprii şi revendică funcţii politice, administrative sau în societăţi cu capital public. Să ne mai mirăm de nivelul prestaţiilor conducătorilor, în cele mai multe cazuri?
Ca şi în cazul selecţiei politicienilor, nu avem criterii de stabilire a calităţii de intelectual. Orice posesor de diplomă, indiferent de provenienţă, este automat considerat intelectual, iar fiecare individ „bun de gură” şi fără scrupule, devenit membru de partid, se revendică politician. Efectul acestei imagini, clar deformate, este că, în timp, şi prestigiul intelectualilor se va degrada. În cazul celor din politică, nu întrevăd soluţii legate de îmbunătăţirea imaginii. Poate doar dacă îi înlocuim cu roboţi dotaţi cu inteligenţă artificială. Deşi în România şi aceştia…
Cine şi cum s-a creat intelectualul de tip nou? Personal, leg „creaţia” de formarea „omului nou”, atât de dorită de comunişti la ordinul venit din URSS, unde personalitatea lui „homo sovieticus” se edifica! Personajul trebuia să fie calificat profesional în specializări tehnice (vezi proporţia anormal de mare a inginerilor în total, absolvenţi de învăţământ superior), să fie slab informat (era suficientă propaganda…) şi să fie preocupat permanent de asigurarea necesităţilor vitale (lipsurile generale au rezolvat această problemă!). Astfel devenea şi cei mai mulţi au rămas şi după 1990 victime sigure ale zvonurilor şi ştirilor false. „Constructorul capitalismului” este, în general, mai puţin calificat (mai ales în zona tehnică), a devenit foarte priceput în afara profesiei, dă verdicte permanent şi se manifestă vocal în susţinerea lor, chiar dacă realitatea îl contrazice flagrant. Acest personaj este creaţia profesorilor vânzători de diplome şi a politicienilor. Aştept înjurături!…
Efectul acestei campanii de formare „homo capitalist” (îmi asum termenul) este dezvoltarea unei elite politico-administrative slabe, cu „succesuri” externe dezastruoase (ce imagine au creat României!), a exodului celor mai buni tineri şi lamentarea ipocrită a concetăţenilor de calitatea conducătorilor. Cine îi votează? Cine îi „împinge” în faţă? Doar urmaşii dacilor iubitori de fructe de pădure? Incontestabil, România merită o poziţie superioară în UE şi în lume, care poate fi obţinută de un corp de intelectuali veritabili, apreciaţi extern şi dedicaţi. Avem „rezerve de cadre”! Nu sunt promovate, pentru că sunt o ameninţare la adresa actualilor (şi aproape eternilor) lideri calificaţi doar la minunatele „şcoli de partid”. Iar aceştia şi promovaţii lor…
DAN STRUTINSCHI
Comentarii