Despre zâmbete şi peruci
Eram copil prost. Îmi amintesc că mă uitam lung către ea, era o doamnă foarte frumoasă, cu privirea limpede, luminoasă, spre care priveam cu mare admiraţie. Purta, după moda vremii, un coc care o făcea şi mai frumoasă. Cocul ăla îmi dădea motive în plus să o admir. Şi mamaCiteşte



































Comentarii