– Un documentar despre Ilie Năstase. De ce şi de unde a pornit ideea acestui film?  – În primul rând, cred că era o necesitate. A avut o viaţă mult prea interesantă şi plină de performanţe încât să nu facem acest lucru. Ideea nu a pornit de la mine, ciCiteşte

Unul dintre rolurile memoriei este cel de a asigura fiinţei continuitatea identităţii în timp, capacitatea de a se adapta, de a învăţa din erorile trecutului. Pierderea memoriei duce la incapacitarea individului. Memorie. Amintire. Plăcut/neplăcut, trist/vesel, de amintit/de uitat, de visat/de amăgit. Trăim vremuri în care aducerea aminte se face selectiv,Citeşte

Întâlnirea cu Mîndru Cătălin Ştefan şi cu baronul Münchausen este una cu totul şi cu totul specială. Un nou spectacol care se joacă cu publicul pe scenă, un nou tip de intimitate care se înfiripă între public şi actor. Încă de la primii paşi pe scenă, spectatorul este întâmpinat deCiteşte

Spectacolul „Sclavi” este exerciţiu de introspecţie pe o temă dată, o temă grea, dar esenţială. Pornind de la un caz real, Maria Manolescu Borşa a construit o ficţiune care chestionează însăşi condiţia umană. Folosind forţa textului dar şi înclinaţia sa spre analiză lucidă, Cosmin Panaite a preluat textul şi aCiteşte

Muzică, proiecţie video, un avion construit din cuburi, un aviator. Aşa începe experienţa audio-vizuală „Micul Prinţ” de la Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava. Universul sonor devine mai intens şi rând pe rând intră actorii care redau tensiunea războiului, tensiunea unui lupte aeriene, panica, prăbuşirea. Cuburile care formau avionul sunt luateCiteşte

Teatru popular. Horror. Comedie. Teatru. Spectacol. Poveste. Poveste de viaţă. Poveste de familie. Poveste cu tâlc. Poveste cu poveşti. Poveste cu vampiri. Poveste cu oameni. Vampirii sunt şi ei oameni. Sau au fost. Poveste adaptată, rescrisă, reinterpretată. Poveste condensată, plină de înţelesuri deghizate, ascunse în privirile neomeneşti, snoave şi vorbeCiteşte

Să mai zică cineva că Teatrul nu te face să gândeşti, să te întrebi, să chestionezi. Da, tot despre chestionarul prin care, teoretic, Teatrul îşi doreşte să afle gradul de satisfacţie al publicului în raport cu oferta artistică vă reţin atenţia. E drept că ar fi fost mult mai simpaticCiteşte

Dragă Teatrule, chestionarul tău continuă să fie pagină de literatura absurdului şi un manifest împotriva întrebării „de ce?” care revine obsesiv. Un „de ce?” dur care atacă, când de fapt întrebările tale ar fi trebuit să-l ademenească chiar şi pe cel mai puţin atras de orice i-ai putea tu oferi.Citeşte

 Descopăr anunţul Teatrului Municipal Matei Vişniec Suceava prin care invită publicul să completeze un chestionar pentru ca mai apoi din evaluarea datelor rezultate să afle gradul de satisfacţie al publicului în raport cu oferta artistică. „Teatrul este al întregii comunităţi! Ajutaţi-ne să fim ce vă doriţi!”. M-am bucurat. Am văzutCiteşte

Se ia o scenă. Se construieşte un spectacol. Se aduc spectatorii aproape şi povestea se schimbă. Statutul spectatorului se schimbă, actul artistic se amplifică, energiile cresc în intensitate. Intri în sală şi păşeşti pe scena care până atunci părea un loc destinat doar lor, actorilor. Un spaţiu atât de apropiatCiteşte