Într-o după-amiază caniculară, când puţini se încumetau să iasă din răcoarea apartamentelor, Puiu Marin, pe bancă, la umbra unui nuc bătrân, începu să ne povestească următoarea păţanie hazlie: „În sfârşit s-a terminat o nouă ediţie de campionat. A venit vacanţa şi pentru fotbalişti. Ultimele două partide au fost de-a dreptul sufocante din cauza temperaturilor ridicate. Meciurile din acea perioadă (se referă la anii ’80 – n.a.), din diviziile B şi C, se disputau doar duminica de la ora 11:00. Ultima partidă am jucat-o pe propriul teren, pe Areni, victoria a fost de partea noastră şi toată lumea a fost mulţumită. Conducerea clubului (pe atunci echipa ţinea de CSM Suceava) a hotărât ca înainte de a pleca în vacanţă să ne mai întâlnim într-o zi la stadion, pentru a stabili programul pentru sezonul viitor.
În ziua stabilită, împreună cu Nelu Boghiu şi Viorel Neacşu, ne-am dat întâlnire la ora 9:30 în faţa alimentarei din Areni, pentru a merge împreună la stadion. Aşteptându-l pe Viorel, am văzut prin vitrina de la autoservire că s-a «băgat» bere la sticlă de un kilogram. În acele vremuri, băuturile alcoolice nu se vindeau decât după ora 10:00.
Până la urmă ne-am descurcat şi am cumpărat o sticlă de bere cu intenţia de a o servi după şedinţa de la stadion. Mergând prin parcul Areni, Nelu Boghiu ne propune să consumăm sticla de bere în parc. În regulă! Am fost de acord cu el. Ne-am aşezat pe o bancă mai retrasă, dar nici nu am apucat să luăm câte o înghiţitură că a şi apărut un tovarăş miliţian în faţa noastră, «tablagiu» cum îl numeam. Ne spune:
– Ştiţi că nu aveţi voie să consumaţi băuturi alcoolice înainte de ora 10:00 şi, mai ales, într-un spaţiu public. De unde aveţi berea?
– Ne cerem scuze, plecăm chiar acum! Berea am adus-o de acasă, îi răspunde Nelu Boghiu.
– Nu plecaţi nicăieri! Prezentaţi-mi legitimaţiile de serviciu ori buletinul de identitate.
– Nu le avem la noi, sunt acasă. Dacă este nevoie, mergem după ele…, am răspuns noi.
– Ei, dacă nu aveţi cu ce vă legitima, mergeţi cu mine la… Miliţie.
Asta ne mai trebuia acum, să audă conducerea echipei că ne-a luat Miliţia. Nu ştiam ce să facem. Ne-a salvat inspiraţia lui Viorel Neacşu care, aşa, mai morocănos, îi răspunde:
– Mergi mata înainte, că venim şi noi pe urmă…
Nu ştiu ce a înţeles tovarăşul miliţian din acest răspuns, dar, spre surprinderea noastră, ne-a salutat şi a spus că ne aşteaptă la sediul Miliţiei”. Ce credeţi, au mai ajuns eroii poveştii? (A consemnat ADRIAN POPOVICI)
Comentarii