10-16 mai
O nouă săptămână plină de evenimente şi, din nou, tonul a fost dat de aceiaşi lideri duri, imprevizibili şi chiar criminali. „Normalitatea”, acest termen foarte des folosit şi în România în anii ’90 şi total uitat în prezent(?), este tot mai îndepărtată de lumea de azi; regulile acceptate de aproape toate statele planetei (membrii ONU), cuprinse în Carta ONU, au ajuns „între paranteze”, iar înlocuirea „forţei dreptului” cu „dreptul forţei” a devenit o oribilă realitate. „Spre ce ne îndreptăm” nu mai este o întrebare retorică sau o problemă a „filozofilor politici”, ci a devenit o preocupare majoră a tuturor cetăţenilor raţionali.
Evenimentul cel mai important al săptămânii, dar şi al anului 2026, de până acum, este vizita preşedintelui Trump în China. Ne aşteptam la schimbări majore în politica ambelor ţări, atât în privinţa relaţiilor lor bilaterale (război comercial prin tarife sau blocări ale exporturilor de minerale sau cipuri „sensibile”), dar şi la poziţii oficiale privind evoluţiile geopolitice (în special legate de războaiele din Ucraina şi Orientul Mijlociu). Sunt cele două superputeri economice, dar şi militare ale momentului, iar capacitatea lor de influenţă este enormă pe plan mondial (inclusiv asupra Rusiei, Iranului, Coreei de Nord şi chiar a Israelului). La această oră nu se cunosc deciziile din „spatele uşilor închise”, dar se pare că sunt puţine, inclusiv pe partea economică (doar o comandă de 200 de avioane comerciale americane), deşi delegaţia SUA cuprindea cele mai cunoscute personalităţi din lumea afacerilor. Probabil, în timp, vor „transpira” şi alte detalii legate de rezultatele vizitei. Consider (nu vă speriaţi, nu sunt singurul…) că „câştigătorul de etapă” este tovarăşul Xi, care a impus ca temă majoră a discuţiilor problema Taiwanului şi amânarea (probabil speră până la „etapa a doua”, vizita de răspuns în SUA din septembrie), a abordării conflictelor din Ucraina, Iran, dar şi Africa de Vest. Distrugerile vor continua, tineri vor muri, iar planeta va pierde resurse umane, financiare, materiale etc., din cauza unor „bolnavi care ne conduc”. În limbaj fotbalistic: Xi – Trump 1-0. Şi aşteptăm returul, de care ar trebui să se preocupe toată planeta (UE, spre exemplu, are resurse pentru a impune celor doi rezolvarea nebuniei!). Cei doi coloşi mondiali depind total de „restul” planetei!
Un alt eveniment care, curios (oare fără motiv?) a fost în bună parte ignorat de mass-media internaţională (cea românească doar a „luat act de…”), este retragerea Emiratelor Arabe Unite din OPEC + (+ este dat de Rusia, în principal, care îşi coordonează politicile energetice cu membrii „alianţei”, când îi convine). OPEC, creată la începutul anilor ’70 ca armă de pedepsire a Vestului, prin preţuri şi de zece ori mai mari decât cheltuielile de producţie, pentru că au sprijinit Israelul, a devenit, ulterior, un jucător esenţial şi cu o capacitate imensă de şantaj (nu fug de termen!) pe piaţa energiei. Scandalurile din rândul alianţei monopoliste sunt permanente privind cotele de producţie cuvenite fiecărui membru, dar acum s-au soldat cu plecarea unei naţiuni cu rezerve importante şi o capacitate de producţie şi export foarte mare (nu sunt primul „dezertor”!). Această „mişcare” strategică trebuie să ne bucure (suntem importator net de petrol, ca întreaga Europă!), pentru că efectul va fi creşterea ofertei şi, implicit, scăderea preţului!
Întâlnirea B 9 (extinsă) de la Bucureşti a membrilor NATO din Est (a participat şi Ucraina) este un eveniment zonal important, pentru că a „clarificat” poziţiile statelor participante în perspectiva Reuniunii NATO din toamnă de la Ankara. A dispărut opoziţia permanentă a Ungariei şi, deci, a Moscovei, faţă de deciziile alianţei. Un NATO puternic (militar şi politic), chiar cu SUA mai „timide”, poate descuraja ambiţiile bolnave ale lui Putin. Acest Putin care vorbeşte despre pace în timp ce înteţeşte loviturile aeriene asupra civililor. Mă întreb cât îl mai suportă elita de la Moscova? Deja pierd aproape toţi!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii