Expoziţia de pictură Sorin D. Baciu poate fi considerată un important eveniment din viaţa culturală a Sucevei. Expoziţia nu este doar un nou exerciţiu profesional al pictorului, având şi conotaţii festive, legate de cele două decenii de activitate artistică.
Am avut privilegiul de a vedea anterior multe din lucrările expuse. Atunci când ceva mă impresionează în mod deosebit şi îmi oferă confort (şi suport) spiritual, folosesc o ex-primare reprezentând titlul unui roman de Hemingway, roman care se referă la anii începutului de secol 20 în Paris, ani de extraordinară emulaţie artistică, nemaiîntâlnită de la Renaşterea italiană. Titlul romanului lui Hemingway este „A movable feast”, un lucru frumos pe care să-l porţi cu tine; cum este şi această expoziţie.
Pictorul Sorin Baciu se dezvăluie artistic prin nuanţele sale profund elaborate, prin tonurile închise corelate cu tematica lucrărilor. „Întunericul” său (teoretizat în profesiunea de credinţă, oferită de autor în albumul care însoţeşte expoziţia), are voite breşe care permit luminii să se manifeste, iar paleta reţinută realizează, atât cât este necesar pentru a nu părăsi barocul exprimării, o atmosferă cu ritm bine temperat. Nota misterios-magică exprimă faţeta fantastică a lucrurilor bine adăpostite într-un ermetism ideatic, în concordanţă cu clarobscurul rezolvării cromatice, de un farmec discret, inocent, (asemănător trăsăturilor sale de personalitate).
La Sorin Baciu, lumea concretă, semnificantul, se metamorfozează treptat, se subiectivizează până când se obţin alte conotaţii, subtile, ca să devină un semnificat polimorf, relevat prin iluminare sau juxtapunere de nuanţe, corelând obiectivitatea necesităţii cu întâmplarea (bine) controlată.
Pur speculativ, merită menţionat faptul că, din perspectivă strict sociologică şi temporală, cromatica pictorului Sorin Baciu nu se opune obiectivităţii unui determinism (social), suprapunându-se involuntar peste anumite tendinţe actuale de manifestare cromatică, pe care artele vizuale ale acestui început de secol 21 le manifestă în multe producţii artistice, de la imaginea cinematografică la scenografia teatrului, operei sau a spectacolului coregrafic.
În ceea ce priveşte activitatea autorului expoziţiei la Şcoala de Arte din Suceava, aceasta poate fi abordată atât din perspectivă didactică, cât şi din aceea legată de ambientul din atelier.
Activitatea didactică este elementul nodal al activităţii. Atenţia asupra proporţiilor, tonurilor, nuanţelor fiind începutul demersului artistic, compoziţia excedând, totuşi, celelalte aspecte, spre o convertire a studiului în creaţie.
Ambientul din atelier, stimulativ spiritual, este o premisa a creaţiei, este energia şi bucuria acesteia. Orice acţiune, orice întrebare devine pretext de discuţie. Comparaţia dintre arte, fondul muzical, fenomenul fascinant al iluziei optice sunt câteva puncte de plecare.
VIOREL CHIRICA
Comentarii