Motto: „Bucovinenii şi-au scris singuri istoria lor, n-au trebuinţă să le-o scrie străinii sau şi românii, care n-au trăit-o direct” (M. Iacobescu)
Am cercetat colecţia ziarului „Neamul Românesc” din 1908 şi ne-am întrebat: în ce măsură se întâlnesc cei doi compozitori de seamă ai Bucovinei Ciprian Porumbescu şi Tudor Flondor şi în paginile acestuia – care au fost prezentaţi în împrejurări diferite: primul la a 25-a aniversare de la decesu-i mult prea timpuriu, cel de-al doilea – cu prilejul stingerii din viaţă într-un sanatoriu din străinătate şi el, la doar 46 de ani.
Iată ce-am aflat. Cele două personalităţi sunt citate şi în „Neamul Românesc” şi prezentate ca valori de seamă ale spiritualităţii Bucovinei, care sunt apreciate la nivelul întregii românimi, în mod similar şi unitar.
Ciprian Porumbescu este citat, în 1908, într-o scrisoare de către „Un preot bucovinean”, care scrie în „Neamul Românesc” (vezi N.R., anul III, nr. 45-47 din 13 aprilie 1908, p. 732-733), într-un articol despre Mişcarea muzicală instrumentală în Biserica Ortodoxă Română, următoarele: autorul nu-şi semnează numele exact, fiindcă citind revista Patriarhiei române „Biserica Ortodoxă Română”, este obligat să scrie şi despre „un lucru rău din România”, asupra căruia îşi permite să atragă atenţia celor în drept şi n-ar vrea să-i supere cumva. Care este după opinia lui acest „rău”?
În numărul 12 al cotidianului Patriarhiei române – din iulie 1908 află că „seminariştilor, viitorilor preoţi din România li se interzice din partea cea mai cu autoritate de a cânta din vioară prin institutele lor de cercetare sau de formare”.
„Noi – explică preotul bucovinean, care nu-şi spune numele – românii bucovineni nu putem înţelege această măsură, cu atât mai puţin cu cât în Seminarul din Cernăuţi au fost totdeauna şi sunt permise şi astăzi tot felul de instrumente muzicale, spre exercitarea şi perfecţionarea seminariştilor. Instructorul nostru de muzică bisericească, răposatul profesor şi protoiereu Isidor Vorobchievici a predat lecţiile la seminar toată viaţa numai cu vioara. Renumitul nostru compozitor, răposatul Ciprian Porumbescu, chiar în seminarul din Cernăuţi s-a perfecţionat mai ales cu vioara, care era instrumentul lui de predilecţie. Dacă nu i s-ar fi permis să utilizeze vioara, în patru ani cât a petrecut în seminar, noi am fi lipsiţi de cele cinci liturghii şi de cântările atât de înălţătoare de suflet, cum sunt: Heruvicele pentru săptămâna patimilor, Învierea Ta, Hristoase, Hristos a înviat şi cum e acea divină de frumoasă cântare: Adusu-mi-am aminte sau Tatăl nostru ale lui Ciprian Porumbescu – toate compuse de el chiar la seminar şi încă astăzi cântate în întreg spaţiul locuit de români. Mai mult. Răposatul mitropolit al Bucovinei, I.P.S. Silvestru Morariu, cunoscând arta lui Ciprian Porumbescu şi preţuind-o, i-a dat un stipendiu de 300 de florini pe an din Fondul religionar, spre a pleca şi a se perfecţiona la Conservator de Viena, cu deosebire în muzica bisericească superioară”. (N.R., anul II, nr. 45-47/13 aprilie 1908, p. 732-733).
Nicolae Iorga – care primea cu regularitate presa din Bucovina – extrăgea informaţii pe care le reproducea el însuşi, selectându-le, comentându-le, apreciindu-le.
Astfel, în acelaşi an, 1908, notează următoarea ştire: Societatea de cântare „Ciprian Porumbescu” din Suceava organizează, scrie cotidianul „Neamul Românesc” (N.R, an II, nr. 56 din 11 mai 1908, p. 883), un concert la care se vor cânta numai piese muzicale ale răposatului patron. Scopul este acela de a câştiga mijloace materiale necesare pentru serbarea şi aniversarea regretatului maestru, în comuna rurală Stupca, unde e mormântul lui. Duminică, 25 mai – stil vechi 7 iunie – oficiindu-se acolo o sfântă liturghie solemnă, executându-se piese compuse de răposatul. Cu ocazia aceasta vor apărea şi unele scrieri despre viaţa şi activitatea genialului creator muzical, stins la abia 29 de ani. Profesorul gimnazial din Suceava, Victor Morariu, fiul părintelui Alexandru Morariu va scrie şi difuza – cu concursul tuturor societăţilor româneşti de cântece – cea mai întinsă biografie şi va strânge şi toate partiturile muzicale ale lui Ciprian, lăsate în manuscris. Această comoară, opera sa va fi redată complet neamului românesc, pe care Ciprian l-a iubit cu fapta, cu întreaga fiinţă, aievea, cum rareori altul l-a iubit şi slujit de la noi.
Cronică culturală şi literară. În „Neamul Românesc” (anul III, nr. 64 din 30 mai 1908, p. 1.001-1.012) citim: S-au împlinit 25 de ani de când unul dintre cei mai de seamă compozitori români, Ciprian Porumbescu, s-a stins în floarea vieţii la 25 mai 1883, la Stupca, în Bucovina.
Societăţile muzicale din Bucovina, dar şi cele din întreg spaţiul românesc – din Lugoj, Braşov, Sibiu, Bucureşti, Turnu Severin etc. – au sărbătorit această aniversare.
Ciprian Porumbescu a fost unul dintre pionierii muzicii româneşti. O comisie de muzicologi competenţi vor hotărî asupra modalităţii publicării operei sale (N.R., nr. 54/1908, p. 1.012).
La serbările din Palatul Naţional din Cernăuţi din zilele de 25-26 iulie 1908 pentru cele şaizeci de semestre de activitate ale Societăţii Academice „Junimea” participă studenţi din Bucovina şi din alte centre, personalităţi de seamă ale vieţii culturale române – din Cernăuţi, Bucureşti, Iaşi, Ungaria, Viena, scriitori etc. Printre participanţi semnalăm pe Dimitrie Onciul, fost preşedinte al „Junimii”, scriitorii Mihail Sadoveanu, Şt. O. Iosif, Dimitrie Anghel, Constantin Stere, Simion Mehedinţi, A.C. Cuza, Ion Nistor, Eusebie Popovici etc.
La Palatul Naţional se află şi portrete ale preşedinţilor şi membrilor de seamă ai Junimii, ca: Ciprian Porumbescu, foşti „eroi” ai „Arboroasei” şi membrii fostului comitet.
…Şi la noi, la Turnu Severin, se află oameni care cunosc şi ştiu să respecte pe oamenii mari ai românismului, cum a fost compozitorul Ciprian Porumbescu. Meritul este al profesorului I. Şt. Paulean şi al Societăţii Culturale pe care o conduce şi care se cheamă „Doina”. Aici s-a organizat un festival la care s-au interpretat compoziţii ale lui Ciprian Porumbescu. Venitul realizat a fost trimis Reuniunii de cântare „Ciprian Porumbescu” de la Suceava.
(N.R., anul III, nr. 70 din 13 iunie 1908, p. 1.007)
Comentarii