L.D.CLEMENT
Un recent apel lansat de Raed Arafat – el solicitându-le parlamentarilor să facă rapid lege prin care să le interzică minorilor sub 15 ani accesul pe reţelele sociale (vorbind despre tulburări de somn şi emoţionale, anxietate, chiar depresie; aşa cum sunt opriţi copiii de la tutun, alcool, jocuri de noroc…; de altfel, un proiect privind „majoratul digital” a trecut de Senat) – a dat de gândit/răzgândit atât decidenţilor şi persoanelor calificate să evalueze situaţia (medici, psihologi, educatori) în scopul de a (se) lua nişte măsuri, cât şi… tuturor consumatorilor de rând ai reţelelor sociale, între care (nu-i aşa?) părinţi, nu puţini aflaţi în ipostaza (avută în vedere de Raed Arafat) de a recunoaşte că chestiunea îi depăşeşte. Opiniile pro şi contra sunt numeroase, fiind dificil de anticipat cât timp ar fi necesar pentru cernerea lor cu folos. Dacă unii vorbesc apăsat despre „cenzură” şi „îngrădire de drepturi”, dacă alţii ar vrea să aşteptăm să observăm cât succes au modele impuse ori preconizate ca cele din Australia, Franţa, eventual Austria şi Danemarca, alţii, da, se arată clar în favoarea interdicţiei. Dar ce te faci că, dincolo de cele câteva reţele vizate, mai sunt şi altele, nu de tot inocente? Dar ce te faci că, până se va lua (poate…) o măsură, noi pericole vor răsări în alte locuri?
Comentarii