Motto: „Nu un om de litere cinstim astăzi, ci un gentilom al literelor” (Albert Camus)
MAESTRUL ION PARANICI, de la a cărui trecere în veşnicie se împlinesc astăzi, 19 noiembrie 2025, cinci ani, s-a aflat în serviciul de gardă la drapelul limbii române, aproape toată viaţa, din adolescenţă şi până i s-au sfârşit zilele, în 2020. Cine nu ştie află acum că limba română a fost patria lui, cum se exprima elocvent un mare poet. Absolvent al Facultăţii de filologie a cultivat, ca şi înaintaşii săi din Tişăuţii Sucevei, ţarina strămoşească, schimbând „Sapa-n condei şi brazda-n călimară”. Talentul şi munca asiduă i-au adus rod bogat, nu de spice aurite, ci de „cuvinte potrivite”, pe care le-a rânduit cu tact, în pagini de ziare şi file de cărţi, îmbogăţind limba română, patria lui „de glorie”, patria lui „de dor”, ca să folosesc o licenţă poetică din lirica genialului Mihai Eminescu.
Rar se pot întâlni în zilele noastre oameni cu un caracter atât de nobil, eleganţi în comportare şi atitudini, cum se definea, în mod natural, ION PARANICI.
Dacă numele acestei personalităţi de prestigiu, în faţa căreia sucevenii se aplecau cu adânc respect, nu a fost încă atribuit unei străzi sau instituţii de cultură din oraşul reşedinţă de judeţ, în semn de firească recunoştinţă a excelenţei, hiba derivă din miopia belferilor aflaţi în fruntea administraţiei publice locale, incapabili să vadă strălucirea unei stele pe bolta cerului, care le străjuieşte târgul pricăjit. Steaua marelui slujitor al limbii române nu are nevoie de bunăvoinţa unor „minuscule celebrităţi locale” pentru a continua să-şi reverse lumina binefăcătoare asupra celor certaţi cu întunericul.
Cinstind memoria acestui suflet ales, pe care îl consider o rara avis, îmi plec cu smerenie fruntea în faţa criptei unde îşi doarme somnul de veci, rostind în şoaptă: eternă să vă fie amintirea, magistre.
IOAN BĂNCESCU
Comentarii