Lupta fără menajamente pe plan mondial se numeşte, pudic, dorinţa de a schimba Ordinea Mondială instaurată după 1945. Cu toate păcatele ei, această ordine planetară (termenul de Ordine Mondială a fost făcut celebru de Henry Kissinger în cartea ce acelaşi nume) a asigurat pacea în majoritatea zonelor lumii, exceptând Orientul Mijlociu şi ţări din Africa. Sub acest aspect, modul în care naţiunile (inclusiv adverse) au conlucrat, nu poate fi apreciat decât pozitiv, iar funcţionarea instituţiilor internaţionale postbelice, cu ONU în rol central, este considerată benefică pentru pacea şi dezvoltarea marii majorităţi a populaţiei. Refacerea şi dezvoltarea statelor devastate de război a dus, spre sfârşitul secolului al XX-lea, la apariţia altor actori geopolitici care revendică un rol mai mare pe plan mondial. Nu contestă (exceptând regimurile dictatoriale din Coreea de Nord, Iran, Rusia etc.) efectele pozitive ale „păcii americane” de după război, dar nu mai doresc SUA în poziţia de „jandarm planetar”. Au dreptul şi intenţii democratice când îşi revendică dreptul de influenţă (termen foarte blând…) în zonele apropiate, precum China în Extremul Orient şi Rusia faţă de toţi vecinii? Şi nu doar aceste două regimuri autoritare! Cu eleganţă diplomatică, spun că doresc o lume multipolară, dar omit să se întrebe dacă vecinii lor doresc schimbarea „umbrelei” americane cu a lor.
Actuala ordine mondială transpusă în practică de ONU şi agenţiile sale, de instituţii financiare internaţionale, care funcţionează conform unor norme acceptate de marea majoritate a statelor (FMI, BM, BERD etc.), dar şi organizaţii non-guvernamentale sau guvernamentale (fonduri naţionale pentru refugiaţi, asociaţii de caritate etc.) este des criticată şi nu fără motiv. Are „vicii de sistem”, precum dreptul de veto al membrilor permanenţi în Consiliul de Securitate în cazul unor decizii care îi implică direct. Cel mai recent exemplu este opoziţia Rusiei la condamnarea invaziei în Ucraina! Un alt abuz al zilelor noastre este dat de tarifele impuse de SUA în comerţul mondial care, dacă s-ar menţine, ar afecta planeta şi dezvoltarea naţiunilor, generând recesiune, şomaj, migraţie şi, în final, război. Sunt multe domenii în care actuala ordine mondială funcţionează slab şi ineficient, dar lipseşte o variantă mai bună. Şi este încă (sper pentru mult timp!) NECESARĂ.
Principiile de funcţionare sunt bune, reglementările practice necesită adaptări permanente (şi care întârzie…), contribuţia statelor la eforturile pentru îndeplinirea scopurilor sunt diverse, mergând de la implicare puternică şi ajungând la blocaj pe faţă, cum practică dictaturile (vezi Rusia şi prietenii săi). Speranţa este într-o adaptare rapidă şi o eficienţă crescută, care să convingă majoritatea ţărilor că este varianta favorabilă. Şi asta pentru că se întrevede o „dezordine mondială” (termen apărut acum în teoria geopoliticii), generată de o îmbinare tot mai evidentă între dictatură şi tehnologia de vârf. Un regim autoritar reduce drastic reglementările care protejează societatea de abuzuri sau atentate la sănătate (poluare, experimente riscante etc.) şi a devenit „atractiv” pentru afaceriştii fără scrupule din domeniile de vârf. Această Nouă Ordine Mondială (realmente dezordine!) este unul din cele mai negre perspective de viitor…
Este imperios necesară o atitudine comună a statelor democratice în vederea impunerii de reglementări juste şi controlabile pe plan geopolitic, economic şi al aplicării DREPTULUI internaţional. Dictaturile care comit abuzuri trebuie sancţionate prin toate metodele, de la blocaje financiare, embargouri până la intervenţia în forţă. altfel…
Pun în final o întrebare: Unde se află România în acest joc internaţional atât de important? În galerie? Trist!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii