Sâmbătă, 13 septembrie 2025, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni a fost gazda unei sărbători culturale de excepţie. Evenimentul a marcat împlinirea a 50 de ani de existenţă a colecţiei de sculptură a maestrului Ion Irimescu şi a muzeului care îi poartă numele. Momentul central al manifestării l-a constituit lansarea albumului de artă „Un templu al artelor româneşti. Muzeul Ion Irimescu din Fălticeni – 50”, semnat de scriitorul şi publicistul Grigore Ilisei.
Festivitatea, moderată de preotul Teodor Brădăţanu, managerul muzeului, a reunit figuri marcante ale vieţii culturale într-o atmosfera încărcată de emoţie, care a adus în prezent memoria maestrului Ion Irimescu, dar şi eforturile celor care au transformat muzeul într-un reper al spiritualităţii româneşti.
O comoară între coperţi
În deschiderea evenimentului, pr. Teodor Brădăţanu a subliniat valoarea de excepţie a albumului, numindu-l „o comoară aşezată între coperţi”: „Această frumoasă şi valoroasă comoară am reuşit să o punem într-o carte, într-un album în care veţi vedea sculptura din expoziţia permanentă a muzeului în integrum. Răsfoind albumul îl veţi putea cunoaşte pe făuritorul comorii, pe maestrul Ion Irimescu, pe care dl Grigore Ilisei îl prezintă într-o notă memorialistică plină de sentiment. Acest album este pentru noi o bucurie, o mărturie, o carte de vizită”.
Pr. Teodor Brădăţanu a remarcat că lucrarea are o puternică dimensiune memorialistică, întrucât biografia lui Ion Irimescu se împleteşte adesea cu cea a autorului albumului: „Albumul are substanţă memorialistică, albumul face biografia maestrului Ion Irimescu, biografie care nu de puţine ori coincide cu biografia autorului şi de aici vine această notă oarecum nostalgică, plină de apreciere, plină de respect şi cu atât mai mult reală. Dl Grigore Ilisei nu a fost doar un martor, un jurnalist, care a văzut lucrurile doar obiectiv. De data aceasta subiectivismul său este un atu, pentru că a fost un apropiat al maestrului pe care l-a respectat atât de mult încât, iată, nu-i chiar uşor ca la o anumită vârstă să faci un asemenea efort la o asemenea calitate”.
Teodor Brădăţanu a mulţumit celor care au contribuit la realizarea volumului: fotograful Petru Palamar, „un artist desăvârşit” care a imortalizat cele 274 de sculpturi, tânărul Amos Brădăţanu pentru tehnoredactare şi Georgeta Teodoriu pentru partea de machetare: „Echipa noastră a fost mică, dar puternică”.
Albumul ca datorie de suflet
Prof. dr. Mihaela Grădinariu a vorbit cu emoţie despre importanţa momentului: „Evenimentul cultural la care astăzi suntem părtaşi adună în sine emoţia celor 50 de ani care s-au rostuit, emoţia operelor ui Ion Irimescu ce rezonează unele în altele dar şi cu spaţiul care le-a fost hărăzit şi emoţia mărturisitoare a fabulosului album, «Un templu al artelor româneşti. Muzeul Ion Irimescu din Fălticeni – 50», şi a autorului său, nu mai puţin fabulosul Grigore Ilisei. La acest val de emoţie se mai adaugă şi a noastră, a celor care punem şi zidim împreună, inimă lângă inimă şi suflet lângă suflet încă un edificiu simbolic pentru creaţia irimesciană”.
Scriitoarea Mihaela Grădinariu a evocat etapele parcurse în realizarea volumului: documentarea vastă, zecile de articole şi volume consultate şi fişate, vizitele la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi şi la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava, pelerinajele lui Grigore Ilisei în încăperile muzeului de la Fălticeni, precum şi întâlnirile de taină cu puţinii martori rămaşi ca parte vie a acestei istorii.
„De fapt, aceasta este una dintre trăsăturile definitorii ale cărturarului Grigore Ilisei: datoria mărturisirii, a neuitării, a aducerii în contemporaneitate a figurilor oamenilor cu valoare de reper, de simbol, oameni care au luptat cu toată puterea lor cu o istorie adesea potrivnică şi cu propriile spaime, încercări sau neputinţe, oameni care au schimbat prin actele lor de rezistenţă culturală paradigmele existenţiale ale unei epoci şi ale unui loc” a subliniat prof. Mihaela Grădinariu.
Prof. dr. Mihaela Grădinariu a vorbit şi despre întâlnirile lui Ion Irimescu cu Răzvan Theodorescu, Dan Hăulică, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Constantin Ciopraga, Dan Grigorescu etc. şi ale căror mărturisiri au fost necesare pentru acest album.
Cele 274 de sculpturi ale maestrului Ion Irimescu din expoziţia permanentă sunt aranjate în album tematic: mitologia, maternitatea, muzica, omul ca model în univers. „Este cel mai frumos şi cuprinzător album Irimescu şi deja aşteptăm cu nerăbdare a doua parte dedicată celor 228 de lucrări de grafică” a concluzionat prof. Mihaela Grădinariu.
Grigore Ilisei – păstrătorul memoriei
Lector univ. dr. Maria Bilaşevschi, preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici Iaşi, a evidenţiat rolul esenţial al autorului albumului: „Nu aş fi ştiut atât de multe despre Ion Irimescu dacă nu ar fi fost Grigore Ilisei, păstrătorul memoriei, acest colecţionar de amintiri pe care le introduce, de fiecare dată, cu o subtilă nostalgie astfel încât noi, cititorii şi ulterior privitorii din alte oraşe să înţelegem substanţa şi fibra unui artist. Dacă muzeul este unul de autor, care celebrează 50 de ani de la înfiinţare, acest album este al unui autor unic, Grigore Ilisei”.
Ea a amintit şi contextul mai larg al artei româneşti, menţionând cei 165 de ani de la naşterea şcolii de artă modernă din România, ţară care nu are tradiţie în sculptură precum Franţa, Germania, spaţiul anglo-saxon.
În viziunea sa, sculptura lui Ion Irimescu în spaţiul artistic de astăzi este mult mai importantă, indiferent de timpurile la care ne referim, pentru că este acel punct de reper şi în educaţia celor tineri care vin după noi, dar şi un reper pentru societate.
Criticul de artă Maria Bilaşevschi a scos în evidenţă filiaţia Brâncuşi – Paciurea – Irimescu şi a remarcat că Grigore Ilisei nu doar „scoate din lada de zestre ceea ce vedem”, ci reuşeşte să proiecteze în viitor o temă de reflecţie.
„Când un scriitor atât de generos propune publicului un astfel de album, trebuie să mergem intinerant cu cartea de vizită a Muzeului «Ion Irimescu» pentru a vorbi şi de Ion Irimescu. Pentru generaţiile care vin, acest album va fi o aşezare şi o redare a măreţiei locului prin Ion Irimescu, prin Grigore Ilisei, pentru că Fălticeniul este un oraş al culturii, este un oraş nu doar al personalităţilor trecute, este un oraş al personalităţilor care trăiesc, care vibrează, care lasă din generozitatea lor oraşului, comunităţii astfel de produse culturale” consideră lector univ. dr. Maria Bilaşevschi.
Mărturisirile autorului
În intervenţia sa, Grigore Ilisei a evocat atmosfera din 1975, când muzeul şi-a deschis pentru prima dată porţile, şi întâlnirile cu Ion Irimescu.
„Aici sunt si câţiva din actorii momentului respectiv, fostul preşedinte al Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă a judeţului Suceava, Alexandru Toma, care a jucat un rol important în deschiderea acestui muzeu, dna Nana Dascălu, veterana muzeografiei de la Fălticeni, cu studii la Academia de Arte Frumoase de la Iaşi şi cu pricepere în domeniu, fiind primul muzeograf al edificiului în care ne aflăm. Ei au fost martorii acelei zile de 10 februarie, când la etajul acestei clădiri s-au aşezat 98 de lucrări şi 128 de lucrări de grafică.
Dl Toma a încercat să îl convingă pe maestrul Ion Irimescu să populeze cu creaţiile sale toată această clădire, dar Irimescu a avut rezervele lui, el mereu a fost temător, pentru că acest muzeu a apărut într-o perioadă când în România se închideau muzeele, când se confiscau colecţiile marilor colecţionari, care intrau în posesia statului român” a spus Grigore Ilisei.
Autorul a memorat anii în care artistul „venea la Fălticeni toamna ca un plugar, aducând carul încărcat cu opere pentru muzeu” şi a subliniat dimensiunea muzicală a sculpturii irimesciene: „După anul 1975, tot anul semăna, îngrijea cultura, şi toamna venea cu carul încărcat cu opere pentru muzeu şi începea să le aranjeze în muzeu, să caute locul cel mai potrivit în care virtuţile de expresivitate, de mesaj ale operei sale pot fi puse în valoare. Toate lucrările din muzeu nu numai ne vorbesc prin înfăţişarea lor fizică şi prin cântecul lăuntric pe care îl veghează, pentru că pentru Irimescu muzicalitatea în sculptură a fost primordială, desăvârşirea modelajului te duc cu gândul la sunete, la cântec. Şi două din temele fundamentale ale lui Irimescu au fost muzica şi maternitatea. A fost şi unul din marii portretişti din acea perioadă şi regăsim în acest muzeu nişte portrete extraordinare”.
„O muncă de detectiv”
Grigore Ilisei a numit realizarea albumului „o muncă de detectiv” şi a mărturisit că nu ar mai fi realizat un astfel de proiect dacă nu ar fi fost vorba despre oraşul natal şi despre marele sculptor: „În conceperea acestui album a fost o muncă de detectiv, amintirile se şterg, fără mărturii, fără izvoare nu putem reconstitui adevărul. Sunt mulţumit că am reuşit să reconstitui acest traseu de 50 de ani. Acest album este o operă colectivă, nu poate face un singur om o astfel de lucrare. Echipa s-a născut cam greu dar important este că s-a finalizat. Pentru membrii echipei, oameni fără experienţă, a fost o şcoală, au învăţat şi ei anumite lucruri, pentru că astfel de albume nu se fac chiar uşor. Şi eu m-am format tot lucrând, acesta este al XIV-lea album pe care îl fac şi mărturisesc că nu aş mai fi făcut un album dacă nu era vorba de Fălticeni şi de Ion Irimescu. Nu pot să spun că m-au părăsit întru totul puterile, dar am o vârstă, am alte priorităţi, am alte lucruri de finalizat ca să nu rămână troienite pe seama altora pentru că nimeni nu se va ocupa. Vreau să mulţumesc colaboratorilor, dlui Gheorghe Dăscălescu care a fost un furnizor important de informaţii, dnei Nana Dascălu, dlui Alexandru Toma, dnei Doina Cernica care mi-a deschis uşile către dl Toma şi am putut primi de la dumnealui un material foarte valoros, inclusiv fotografic, dlui primar Cătălin Coman care s-a implicat inclusiv financiar în apariţia acestui album, fotografilor Petru Palamar, Alexandru Săvescu”.
Sprijinul comunităţii
Primarul Cătălin Coman a felicitat echipa şi a anunţat noi proiecte: „Mulţumesc pentru prezenţa calitativă la acest eveniment organizat de Primăria Fălticeni şi Rotary Club. Vreau să vă anunţ că vom dezveli bustul lui Nicolae Labiş, primit ca donaţie cu ajutorul dlui Grigore Ilisei. Îi mulţumesc pentru efort şi pentru implicare, precum şi părintelui Teodor Brădăţanu şi întregii echipe. Vă asigur de întreaga colaborare a instituţiei pe care o conduc pentru a realiza împreună lucruri frumoase pentru Fălticeni”.
La rândul său, Alexandru Toma, unul dintre artizanii fondării muzeului prin funcţia pe care o deţinea în acea perioadă, a rememorat demersurile din 1974, numeroasele întâlniri pe care le-a avut cu Ion Irimescu, cum au fost aduse în fiecare an opere care au îmbogăţit colecţia şi contribuţia comunităţii locale, care a transformat clădirea – care avea o cu totul altă destinaţie, sediu pentru Casa de Cultură şi alte instituţii locale – într-un spaţiu demn de a găzdui colecţia.
„Mă bucur să vin astăzi la această manifestare cu respect pentru cultura fălticeneană, pentru maestrul Irimescu pentru oraşul meu drag Fălticeni, despre care am scris în prima carte album despre Irimescu la împlinirea vârstei de 90 de ani, dar şi respectul pentru domnul Grigore Ilisei” a mărturisit Alexandru Toma.
O oglindă a unei jumătăţi de veac
În „scurtele precizări” ale autorului, Grigore Ilisei a descris albumul drept o oglindă a jumătăţii de veac a muzeului: „albumul a fost gândit să marcheze jumătatea de veac ce s-a rostit de când Ion Irimescu ne primeşte, prin operele sale nenumărate, în casa lui, zidită într-un moment înălţător, al împreunării elanurilor şi entuziasmelor meşterului demiurgic şi ale oamenilor locurilor sale natale, dintr-un imbold asemănător cu cel al voievozilor făptuitori ai salbei de mănăstiri fără pereche din ara de Sus. Istoria aceasta de 50 de ani a Muzeului de Artă «Ion Irimescu» din Fălticeni, una din cele mai impresionante colecţii de autor din ţara noastră, se cuvenea încrustată cu dalta în lespedea fără de moarte, ca să se ştie de ce-au fost în stare vieţuitorii din această «gură de rai». Albumul fi-va oglinda în care vom putea descoperi într-o îmbrăţişare ca din «Maternităţile», în care mama şi pruncul sunt una, pe maestru şi instituţia lui cea binecuvântată, ce-i limanul veşniciei creaţiei sale”.
Comentarii