Rolul şi misiunea

Interesantă şi instructivă va fi fost dezbaterea de la sediul Institutului Cultural Român, realizată pe lângă Festivalul „George Enescu” (un festival realmente demn de toată lauda, nu doar prin conţinut, ci şi prin faptul că, transmis pe canale publice de televiziune şi radio, poate fi urmărit de orice meloman din ţară), dezbatere despre care am aflat de la distanţă şi despre care, în ediţia de ieri, am publicat câteva rânduri, cel puţin ca să se vadă cam cum se pune problema. Problema rolului jurnalistului cultural (de fapt, al jurnalistului) în ziua de astăzi. Jurnalist (cultural) perceput a fi de mare folos dinspre cei care realizează produse (culturale): „Rolul jurnalistului este unul esenţial, în general, în toată munca noastră în domeniul culturii, pentru că prin dumneavoastră ajungem la public” (L. Jicman, preşedintele ICR). Doar că (ori nu doar că dezbaterea s-a numit „Jurnalistul şi muzica”) mi s-a părut (de la distanţă) că rolul care i se atribuie jurnalistului ar fi mai ales cel de cântător în strună, de încântător în aşa (apreciată) măsură încât marfa culturală să fie cât mai vandabilă. Să fie la mijloc, poate, o confuzie în ce priveşte rolurile (şi instrumentele), între promotor (lucrător cu misiune în zona de PR) şi jurnalist (care, potrivit misiunii asumate, se străduieşte a fi obiectiv – aşadar, inclusiv critic)? Că ar putea fi vorba despre o oarece confuzie mi s-a părut că a lăsat de înţeles la ICR şi Cristina Comandaşu (jurnalistă, redactor la Radio România Muzical, post care emite doar online), care a adus în discuţie „jurnalismul de calitate” – „deşi pare că jurnalismul în general nu mai contează”(!) – în „era” influencerilor (zicem că meseriaşi plătiţi numai să cânte în strună) şi a reţelelor de socializare (cu destui inşi care concurează spre a deveni plătiţi cântători în strună). Sper să nu greşesc, însă (nu de ieri, de azi) mi se pare că – şi dinspre politic, administrativ, economic – rolul jurnalistului „bun” ar fi acela de a se alătura orchestrelor şi, la unison cu acestea, să bată toba ori să trântească din talgere cât să se audă că muzica/marfa este bună.