…Deschizi fereastra, schimbi aerul din odaie; schimbi apa la florile din vază… – asta acasă. Dar mai rar îţi schimbi domiciliul, mai rar mobila, mai rar zugrăveala. Televizorul (sau frigiderul, aspiratorul etc.) se schimbă ori când se strică, ori când (având buget de schimbare) consideri că s-a uzat fizic şi/sau moral; achiziţionezi un aparat (mai) inteligent. Tot aşa (ba poate mai repede) schimbi telefonul portabil (computerul de buzunar). Însă mai rar înlocuieşti soţia/ soţul; cât despre părinţi, copii, nepoţi, rude în general… pe aceştia nu-i înlocuieşti, eventual te străduieşti să repari relaţia (dacă eşti de opinie că e nevoie, că s-ar putea). La slujbă, când e cazul să ţi se schimbe şeful, depinde… Se-ntâmplă ca, sătul de cel vechi, să te bucuri de cel nou; dar se-ntâmplă şi ca, după ce anterior i-ai numărat defectele, să-nţelegi calităţile celui descăunat (mai ales când cel nou trebuie învăţat nu atât cum să fie şef – că el crede că ştie –, cât ce lucru se face mai jos de el). Şi (cam) aşa mai departe…
…Te speli, schimbi lenjeria intimă, schimbi şosetele, deschizi fereastra, însă când e vorba despre politică – de la cea a micii comunităţi la cea a ţării şi chiar a continentului – de la destui politicieni mereu e zvon de schimbare, aşa că seduşi de ideea că în casa lor ar putea veni cineva ca să facă ordine, bunăoară să schimbe sistemul învechit cu sistemul înnoit, destui zic da primenirii.
Bună dimineaţa, România! Deschizi fereastra…, iar dacă priveşti afară, vezi ţara fix aşa cum este.


























Fereastra asta… o deschizi la casele alea noi de 35000 de euro sau la alea constriite in epoca de aur? Ca… stii aia 35000 euro sunt mai multi lei asa deodata, iar maine vor fi si mai multi dupa cum e aerul afara.