Tema generală a pericopei este tripartită. Iisus îndeamnă ucenicii la veghere, perseverenţă şi credincioşie, noţiuni importante în orice situaţie de criză spirituală. Deşi considerat o bijuterie a arhitecturii iudaice, distrugerea templului fusese profeţită în unele texte veterotestamentare.De pildă, în Zaharia 11, 1 citim: „Deschide, Libane, porţile tale, ca focul să mistuie cedrii tăi”. Metafora profetică asociază aici Libanul şi Templul. Deşi nu putem intra în detalii, sunt cunoscute astfel de echivalări metaforice între Liban şi templu, iar părerea comună a exegeţilor e aceea că situaţia se referă la faptul că cedrii au fost utilizaţi la construirea Templului.
Mai departe, imperativul adresat ucenicilor de Iisus Domnul, „luaţi seama” are rol de a pune în gardă pe ucenici. Ei vor avea de înfruntat nu atât persecuţia, deşi aceasta va fi reală, cât pe cei care profesează învăţături false, denaturând adevărul.
În limba greacă clasică, expresia ego eimi, înseamnă „eu sunt el”, sau, cum înţeleg unii exegeţi, „eu sunt acela”, fără să aibă legătură, aşa cum ar părea la prima vedere, cu autoidentificarea specifică în Vechiul Testament lui Dumnezeu „EU SUNT”, aşa cum apare de mai multe ori, în special în literatura profetică (cf. Ieşirea 3, 14; Isaia 41, 4; 43, 10, 13).
În Noul Testament, de exemplu, avem mărturii că unele persoane au dorit să se autoidentifice cu Mesia, aşa cum a fost Teuda, descris de fariseul Gamaliel că „zicea că este cineva” (cf. Faptele Apostolilor 5, 36-37).
Alte texte, unele aparţinând istoricului Joseph Flavius, notează că un grup de „bărbaţi răi” au înşelat poporul spunând că au inspiraţia divină, conducându-i într-un ţinut pustiu şi pretinzând că Dumnezeu va interveni providenţial pentru a-i elibera. Altă dată, o nouă revoltă, de această dată condusă de Simon bar-Kohba între 132-135 d. Hr. i-a adus acestuia, prin intervenţia rabinului Akiba, porecla „fiul stelei”, deoarece rabinul îl identificase cu Mesia şi aplicase asupra lui profeţia „stelei” din Numeri 24, 17. O povestire rabinică ulterioară zice că rabinul Johanan ben Torta i-a răspuns lui Akiba astfel: „Akiba, iarba va creşte din osul maxilarului tău şi totuşi fiul lui David nu va veni” (cf. van der Wude, Theological Dictionary of the New Testament, G. Kittel, G. Friedrich (edd.), vol. 9, Grand Rapids, Eerdmands, p. 523).
Ideea întregului pasaj se concentrează pe atitudinea adevăratului ucenic. El va trebui să se aştepte la tot felul de artificii înşelătoare, venite din partea unor oameni ai falsităţii, dar va trebui să-şi cimenteze credinţa pe temelia cuvintelor neotestamentare, urmând mereu calea pe care a revelat-o Hristos, Domnul. Însă, cu toate acestea, adevăraţii ucenici, creştinii, au datoria de a-L aştepta pe Mesia rugându-se, fiind mereu conştienţi de locul lor în istoria mântuirii. Pregătirea mai înseamnă şi un discernământ serios şi activ, capabil să cearnă cuvintele auzite şi să separe adevărul de eroare. Mereu, în centrul credinţei noastre trebuie să se afle Hristos şi nu un lider uman!
Pr. CLAUDIU-IOAN COMAN
Comentarii