– Nu ne-am auzit de mult, dragă Cătălina. Eu, la anii mei, mă deplasez mai greu, iar tu, din câte ştiu, eşti mereu ocupată cu multiplele preocupări şi pasiuni cu care nu mulţi au fost dăruiţi. Să le luăm pe rând: ce mai face şi cu ce se mai poate lăuda epigramista, talentata creatoare de umor care şi acum, când vorbim, este în drum spre casă, venind de la recentul festival de gen de la Mizil?
– Nu ne-am auzit, într-adevăr, de mult timp. Sunt acum în drum spre casă, venind de la Festivalul Internaţional de epigramă şi poezie de la Mizil, care a fost un regal pentru minte şi spirit. Despre mine ce aş putea să spun? Scriu în continuare epigramă şi sunt, ca şi până acum, redactor al revistei „Epigrama”, revistă a Uniunii epigramiştilor din România, scriu şi poezie lirică, şi umoristică. Am scos în anul 2021 două cărţi care prezintă sărbătorile de peste an de pe la noi, una cu poezii lirice, intitulată „Răsfoind calendarul”, iar cealaltă, cu poezie umoristică, numită „Calendar cu zâmbete”. Tot în 2021 am scos o carte cu poezie patriotică, intitulată „Frânturi de suflet românesc”, iar în 2022 o carte de fabule, intitulată „Poezii cu tâlc”. Însă, am început să-mi încerc condeiul şi în proză. Astăzi chiar am fost anunţată că am luat locul al II-lea la Concursul de proză umoristică „Tudor Muşatescu” de la Câmpulung Muscel.
– Când am scris ultima dată despre tine te-am numit un nou nume în literatura pentru copii. Hai să ne reamintim ce-ai realizat în domeniul acesta şi să-mi spui ce proiecte de viitor ai!
– Scriu cu drag versuri pentru cei mici, până acum văzând lumina tiparului şase cărţi cu poezii pentru copii: „Alfabetul” şi „Glasul copilăriei”, cărţi premiate în anul 2014 la Salonul Internaţional de carte pentru copii şi tineret de la Chişinău, „Abecedarul şcolarului poznaş” şi „La joacă printre cuvinte”, „Hora anotimpurilor”, carte ce a fost premiată în anul 2022 de Societatea Scriitorilor Bucovineni şi „Oul”, ultima de acest fel, ce este o carte cu poezii despre ou şi cu desene de colorat, creată special pentru sora mea, Letiţia Orşivschi Heiser şi pentru muzeul realizat de ea, Muzeul Oului Vama – Bucovina.
În pregătire am două cărţi pentru copii cu ghicitori cu indicii sau, să le spunem, întrebări în versuri, una adresată copiilor de clasa 0 şi clasa I, cealaltă adresându-se elevilor de gimnaziu sau chiar de liceu, ele având capitole diferite, în funcţie de obiectele de studiu ale copiilor.
– Şi acum să oferim cititorului surpriza pe care i-am pregătit-o! Am aflat că ai devenit o concurentă serioasă în preocupările muzeistice ale familiei, posibile după ce la Vama s-a construit un adevărat complex muzeal. Am vorbit de multe ori şi bine justificat despre meritele surorii tale, Letiţia, în crearea şi dezvoltarea Muzeului Oului Vama – Bucovina care, din câte mi s-a spus, este printre cele mai importante muzee de acest gen din ţară şi un apreciat ambasador al creaţiei populare româneşti peste hotare. Ce se mai întâmplă acolo, acum, în vreme de iarnă, când turiştii se mai răresc?
– Indiferent de vreme, turiştii, români şi străini, vin să vadă Muzeul Oului. Sunt mulţi dintre acei ce revin la muzeu pentru a vedea exponatele noi pentru că la muzeu apar tot timpul noutăţi. Muzeul are acum peste 16.000 de ouă adunate din 82 de ţări, de pe toate continentele, ouă decorate în fel şi chip, în tehnici diferite faţă de tehnicile de închistrire şi încondeiere prezente în Bucovina. Un exponat inedit expus de puţin timp la muzeu este un ou fosilizat de dinozaur. Muzeul Oului este deschis în permanenţă. Atunci când nu este acasă Letiţia, sora mea, o înlocuieşte fiul său, Rareş, care va duce mai departe ceea ce mama sa a creat şi căruia i s-a cultivat de mic pasiunea pentru păstrarea şi promovarea tradiţiilor bucovinene.
– Ei, şi cu ce vine nou, în acest complex muzeal, scriitoarea Cătălina Orşivschi?
– Mă bucur să informez cititorii că la Vama, chiar lângă Muzeul Oului, şi-a deschis porţile un alt muzeu, de păpuşi de porţelan. Colecţia de păpuşi Vama – Bucovina are acum peste 1.600 de exponate, urmând să se extindă cât de curând pentru că mai am colecţionate multe păpuşi care aşteaptă să fie expuse, spre bucuria celor care vor trece pragul acestui muzeu.
La muzeul păpuşilor pătrundem, şi mici, şi mari, în lumea mirifică a copilăriei, o lume minunată pe care o purtăm în suflet mereu, orice vârstă am avea. Putem vedea în muzeu păpuşi de toate vârstele: bebeluşi, copii mici şi mari, cu preocupări diferite, oameni maturi, personaje cunoscute, personaje ce par desprinse din poveşti. Bebeluşii dorm, se târăsc pe genunchi şi pe coate, ţin strâns în mână biberonul, râd, plâng, lăcrimează, se-ncruntă, pe faţa lor citindu-se, ca într-o carte deschisă sentimentele pe care a vrut să le transmită artistul care i-a creat. Par personaje vii, par copii reali, îmbrăcaţi cu hăinuţe care mai de care mai frumoase. Se pot vedea apoi păpuşi aparţinând, ca şi personajele din lumea reală, diferitelor straturi sociale: păpuşi ce sunt copii fidele ale oamenilor obişnuiţi şi altele care coboară parcă din lumea basmelor: prinţese, prinţi în costume de epocă, domniţe şi doamne îmbrăcate în rochii vaporoase, în culori pastelate, uni sau cu imprimeuri diferite, din voal, tul, mătase, stofă, purtând cu cochetărie poşete, pălării, coroniţe, umbreluţe, evantaie, bijuterii, coafuri sofisticate. Vom visa cu ochi deschişi văzând mirese gătite de nuntă sau balerine graţioase ce parcă acum se desprind de pe pământ pentru a realiza salturi senzaţionale.
Apoi, putem recunoaşte împreună, în secţiunea muzeului care poartă numele „Eroi şi personaje sub lupă”, personaje din lumea poveştilor şi a altor scrieri pentru copii: Scufiţa roşie, Fata babei şi fata moşului, Cenuşăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Zâna cea bună, Hensel şi Grettel, Rapunzel, Cruella din „101 dalmaţieni”, Adnana din „Toate pânzele sus”, băieţelul din „Singur pe lume”, Lizuca din „Dumbrava minunată”, Harry Potter; vom recunoaşte personaje celebre: prinţesa Sissi, prinţesa Diana, Sherlock Holmes, Charlie Chaplin, David Copperfield, Carmen din opera lui Bizet, vom vedea corul de copii din Sister Act etc.
Altă secţiune a muzeului, numită „Hoinărind prin lume”, ne poartă pe toate continentele şi ne dezvăluie porturile tradiţionale ale oamenilor din ţări diferite. Aici descoperim păpuşi îmbrăcate traditional din Austria, Germania, bineînţeles România (Bucovina şi Maramureş), din Ucraina, Polonia, Belgia, Franţa, Olanda, Spania, Malta, Irlanda, Turcia, Japonia, China, Malayezia, Taiwan, India şi mai putem vedea amerindieni, eschimoşi, negri şi negrese.
Următoarea secţiune a muzeului aduce în prim-plan ocupaţiile şi activităţile copiilor. Ocupaţia de bază este jocul, bineînţeles: jocul în mijlocul naturii, alergând după fluturi, culegând flori, jocul cu jucării de pluş, cu Pinocchio, păpuşa de lemn care a prins viaţă, joaca pe derdeluş, la săniat, apoi se pot vedea păpuşi care imită alte preocupări ale copiilor de pretutindeni: un băieţel cu şevaletul în mână, pictând peisaje, combinând culori care ajung şi pe faţa, şi pe mânuţele micului artist, şi pe haine, copilaşi imitând pe cei mari, pătrunşi fiind de fiorul primei iubiri, care se pupă duios, unii participând la treburi gospodăreşti: tăind lemne, alergând după orătăniile din curte, vopsind, cocoţaţi pe scară, alţii încercând să descifreze tainele muzicii, cântând la vioară, harpă, acordeon sau în cor etc. şi, nu în ultimul rând, participând la activităţile şcolare, stând cuminţi în bănci, cu cărţi, caiete în jur sau mergând, cu ghiozdanul în spate, spre şcoală.
Ajungem şi în lumea circului, cu clovni cu părul şi faţa vopsite în toate culorile curcubeului, cu nasul roşu, cât o pătlăgică, cu pălării ciudate, cu nasturi coloraţi diferit. Pătrundem cu toţii după aceea în lumea carnavalului, la Veneţia, unde vedem personaje cu măşti care mai de care mai frumoase, care stârnesc curiozitatea tuturor, vrând toţi parcă să descifreze ce se ascunde sub masca respectivă, personaje cu haine strălucitoare care ne fac să credem că auzim, în surdină, sunetele muzicii gondolierilor de pe Canal Grande.
Fiecare păpuşă, dacă este privită atent, are o poveste de spus. Există în muzeu păpuşi deosebite, lucrate manual, care au o etichetă ce atestă acest lucru, altele care au certificate de autenticitate pentru că fac parte din serii limitate, bineînţeles indicându-se numărul păpuşii din serie.
Această expoziţie este, de fapt, un cadou oferit copiilor şi celor care au păstrat în inima lor, oricare le-ar fi vârsta, o fărâmă de suflet de copil. De asemenea, este un mod de a le mulţumi celor mici pentru că ne ajută pe noi, cei mari, să mergem mai departe, cât de mult se poate, în lumea aceasta atât de complicată, cu zâmbetul pe buze.
De asemenea, în muzeu mai poate fi văzută şi o colecţie de globuri origami, realizate de mine, pe parcursul anilor, când am învăţat modele din ce în ce mai complicate pentru că m-a atras dintotdeauna această artă japoneză a plierii hârtiei. La Clubul Copiilor Vatra Dornei unde funcţionez în prezent, am mulţi copii interesaţi să înveţe să realizeze dintr-o bucăţică de hârtie, pliind-o, un obiect de decor.
– Şi atunci când dascălul Cătălina Orşivschi nu este acasă şi se duce să-i înveţe pe copiii dorneni de la Clubul Copiilor Vatra Dornei, cine primeşte vizitatorii la colecţia de păpuşi?
– La colecţia mea, de multe ori în timpul săptămânii când eu sunt plecată la Vatra Dornei, unele explicaţii le dă tatăl meu, Ionel Orşivschi, dar nu pot să-i cer prea multe pentru că se grăbeşte să devină nonagenar.
– Dragă Cătălina, îţi mulţumesc ţie şi, prin tine, familiei tale şi sunt mândră că printre noi avem astfel de oameni, cu atât mai mult cu cât avem obârşii comune în Păltinoasa suceveană. Nu-mi rămâne decât să vă urez sănătate, putere de muncă şi de creaţie şi nouă, tuturor, pace în lume pentru ca tot mai mulţi oameni să cunoască şi să se bucure de frumuseţile „dulcei noastre Bucovine”.
– Vă mulţumesc şi eu, vă urez multă sănătate şi vă aşteptăm cu drag, atât eu, cât şi sora mea, să treceţi pragul celor două muzee de la Vama: Muzeul Oului Vama – Bucovina şi Colecţia de păpuşi !
Comentarii