Domnul profesor Octavian Ciobîcă, un distins şi apreciat dascăl în domeniul educaţiei şcolare, în prezent octogenar, şi-a pus în valoare, mai pronunţat în partea a doua a vieţii sale, o nouă vocaţie: creaţia literară, genul cel mai sublim şi profund – poezia – în stilul ei clasic, cu rimă reuşită şi de calitate, cu înţeles delicat şi plăcut în limba noastră românească adevărată, uşoară la vorbit şi plăcută la auzit, şi nu în stilul folosit tot mai mult în zilele noastre, zis modern, lipsind rima, cu sensuri şi înţelesuri tot mai întortocheate.
Poezia dlui Octavian Ciobîcă este trăită profund în fiinţa sa, iar pentru aceasta, cititorului asemenea versuri îi merg direct la inimă şi în suflet, producând vibraţii adânci şi plăcute Eului său. Reproduc câteva versuri din poeziile domniei sale:
„Tare mult se onorează / Ce-au lăsat înaintaşii
Suflul lor ne-mbărbătează / Pe noi, azi, dar şi urmaşii.
M-am străduit ca să redau
Cât mai frumos şi mai plăcut
Cum au muncit şi cum trăiau
Bucovinenii în trecut.
Credinţa, munca şi lumina / Model de viaţă-n Bucovina
Pe care mulţi o denumesc / Ierusalimul românesc”
Din poezia „Mi-e dor de Foştii mei elevi (Apostolii idealurilor mele)”:
„Mi-e dor mereu de voi acei
Ce-aţi fost ca şi copiii mei
Dacă din nou m-aş fi născut
O luam de la-nceput,
Pentru că voi mi-aţi dovedit
Că nu degeaba am trăit.
Sper că n-o să ne uitaţi
Nici când din viaţă-om fi plecaţi
Atât de strâns ne-am legat noi
Şi-n ceruri mă gândesc la voi.”
Din poezia „Oamenii timpurilor mele”:
„Pentru munca lor imensă
Ei nu au cerut recompensă.
Au muncit din conştiinţă
Merită recunoştinţă.”
Îi sunt recunoscător din inimă domnului profesor, coleg de profesie, pentru lunga noastră relaţie de prietenie şi colegialitate şi pentru cărţile dânsului oferite mie cu frumoase dedicaţii.
Pentru activitatea didactică efectuată cu rezultate apreciate la nivel superlativ, onorată cu distincţii şi diplome din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava şi a MEI pentru munca literară pe care o desfăşoară cu multă abnegaţie de câteva decenii şi în prezent pentru culturalizarea şi educarea românilor de toate vârstele, la fel de mult şi pentru calitatea de consilier în cadrul Consiliului Municipal Rădăuţi, unde a fost o voce cu autoritate, şi pentru condiţia domniei sale (prin ceea ce face) de autentic şi bun român, am un deosebit respect şi o mare admiraţie şi consideraţie pentru persoana sa. Prin tot ce a făcut şi încă face pentru semeni, confirmă dovada de om cu inima bună şi suflet mare, care în zilele noastre asemenea oameni sunt tot mai puţini.
Merită cu prisosinţă toată recunoştinţa noastră!
Recent, domnul profesor Octavia Ciobîcă a mai scos de sub tipar o lucrare literară, volumul „Arbore – tezaur al tradiţiilor populare bucovinene”, a cărei lansare a avut loc în localitatea sa de naştere, Arbore, în prezenţa unui numeros grup de concetăţeni, autorităţi locale, oameni de cultură şi cadre didactice.
Satisfacţia este cu atât mai mare cu cât ea s-a petrecut în ziua de 31 august, curent – sărbătoarea limbii române. Conţinutul cărţii amintite este concentrat foarte inspirat în versurile:
„Munca, ştiinţa şi credinţa
Sunt ale satului valori
Urmaşii noştri să le creadă
Cele mai de preţ comori.”
(Din poezia „Imnului satului meu drag”)
Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate dascălului şi creatorului de versuri Octavian Ciobîcă şi familiei domniei sale, putere de muncă pentru noi realizări literare şi alte diverse proiecte. Să ne ajute Domnul şi pe noi toţi, ţara şi poporul român, să ne ocrotească, să ne călăuzească pe calea cea bună, înălţătoare şi mântuitoare, să ne înţelepţească şi să ne lumineze cu dragostea, pacea, dreptatea şi bunătatea Sa.
Doamne ajută!
Prof. CONSTANTIN MUNTEANU,
Gălăneşti
Comentarii