Un scandal aiuritor: e rău că nu ajutăm militar Ucraina, iată SUA, Anglia, Franţa, Cehia, Polonia… o fac, iar noi tremurăm de frica lui Putin. Dar e rău şi dacă o ajutăm: de ce să ne băgăm noi între ruşi şi ucraineni ca să-l supărăm pe Putin? Vrem o bombă în cap?
Oricum ai da-o, e rău, fiindcă toate trebuie să se spargă în capul actualilor guvernanţi şi mai cu seamă al preşedintelui Iohannis. Partea intrigantă a scandalului e că nici unii, nici alţii nu se bazează pe informaţii certe. Presa românească nu e în stare să-şi culeagă singură informaţiile şi se alimentează fără ruşine preponderent de pe Internet, jurnaliştii de investigaţie putând fi număraţi pe degetele de la o mână. De aceea presa e în prag de faliment.
Şi apoi Ministerul Apărării şi Marele Stat Major al Armatei României nu au comunicat date complete despre implicarea militară în războiul din Ucraina, aşa cum nu au publicat date complete nici celelalte state dispuse a ajuta poporul ucrainean să-i alunge pe invadatorii ruşi. Unde s-a mai pomenit ca toate informaţiile legate de trupe, planuri de atac, dotare tehnică… să fie destinate publicităţii? Unele state puternice şi-au asumat totuşi finanţarea pe faţă a războiului şi trimiterea în Ucraina a unor arme moderne cu muniţia aferentă, dar niciunul nu şi-a devoalat modul de a o face. Şi asta deoarece în vreme de război informaţiile militare sunt strict supravegheate cu atât mai mult cu cât ele pot produce escaladarea confruntărilor soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri.
Să recunoaştem că presa noastră nu s-a mai confruntat cu situaţii de război, că nu am avut până acum mulţi jurnalişti şi reporteri trimişi în teatrele de operaţiuni militare pe mapamond, ştirile, relatările despre confruntări, războaie între state venindu-ne numai pe canalele de informaţii ale marilor agenţii de presă şi ale televiziunilor internaţionale cu copy paste. Aşadar astfel de specialişti ne lipsesc din organigramele tuturor televiziunilor, ale mediilor de informaţii, de aceea au înflorit datul cu părerea şi aflarea în treabă, la care ne pricepem de minune. Se inventează ştiri, se exagerează evenimente, sunt prezentate eronat arme, cifre şi concepte, se reiau până la plictis imagini şi filmuleţe, multe contrafăcute, sunt create peste noapte „mari figuri“ de experţi, cei mai mulţi foşti securişti atoatepricepuţi, dar care n-au văzut sau n-au participat vreodată la război. Excepţiile, foarte puţine, confirmă regula.
Privind harta, înţelegem uşor de ce Polonia, Slovacia, Ungaria şi România sunt exploatate informaţional de serviciile secrete ale Federaţiei Ruse: au graniţă comună cu Ucraina, iar ajutoarele militare din partea ţărilor NATO şi a Regatului Unit nu au altă cale de a ajunge la destinaţie decât dacă le tranzitează, cu excepţia ignobilă a Ungariei lui Viktor Orban care a trecut de partea invadatorului Putin, prietenul său, cu speranţa, poate înţelegerea ascunsă, că-i va dărui Ucraina Subcarparică şi Ardealul Românesc, pohta ce a pohtit Ungaria de la Miklós Horthy de Nagybánya încoace.
România nu putea face excepţie, iar dorinţa ei de a ajuta poporul ucrainean a fost evidentă de la începutul invaziei. O confirmă mărinimia cu care cetăţenii au sărit în ajutorul refugiaţilor, atât al acelora veniţi la noi cât şi al acelora intraţi în Republica Moldova: i-au găzduit în casele lor, le-au construit locuri speciale de adăpost, le-au pus la dispoziţie hrană, îmbrăcăminte adecvată şi mijloace de transport gratuit. Ospitalitatea românească a fost vizibilă şi apreciată pretutindeni.
Şi apoi un război nu se duce numai cu bombele, tancurile, tunurile, aviaţia…, soldaţii având nevoie şi de hrană şi îmbrăcăminte, iar piesele de schimb, reparaţiile, combustibilii, medicamentele, mijloacele de transport… sunt la fel de importante ca muniţia. Uneori chiar mai importante. Or analiştii noştri de trei parale văd în faţa ochilor numai vehicule blindate şi rachete, numai români neputincioşi şi fricoşi.
Al doilea aspect ţine de coordonarea cu celelalte state ale NATO şi ale UE: există o planificare coordonată a ajutorului acordat Ucrainei, iar România nu poate şi nu trebuie să facă figură separată.
Comentarii