Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (37)

Sincer, chiar şi împotriva voinţei…

Crai. După povestea cu Veronica Micle, nenea Iancu nu s-a sfiit să muşte din mărul oprit, care era adolescenta Cella Delavrancea, fiică a celui mai bun prieten, cel  care l-a salvat de aberanta acuzaţie de plagiat. Iar marele Nottara, care a dat strălucire pieselor lui pe scenă, l-a surprins pe Nenea Iancu în dormitor cu distinsa lui soţie. (Se spune că marele actor nu a fost atât de tare supărat pentru actul de adulter petrecut în patul lui conjugal, cât pentru faptul că dramaturgul îi purta, dezinvolt…, papucii de casă şi halatul).

 

Habitus. Încă din Grecia antică, filosofi ca Aristotel  şi Platon au dezbătut conceptul de „hexis” (obişnuinţă, uz, mimetism), din care va deriva cel de „habitus”, reluat de antropologul Marcel Mauss şi de sociologul Pierre Bourdieu. Acesta din urmă desemnează prin termenul de “habitus” dispoziţiile sau felurile de a fi constante, “normate”, deoarece sunt împărtăşite  mutual, moştenite… de toate persoanele dintr-un anumit grup social. Care au percepţii, de regulă, înrâurite. Într-adevăr, în prezent, numeroşi specialişti în comunicare sunt de acord cu ideea că mai mult de 70 % dintr-un mesaj este transmis prin limbajul corpului, adică nonverbal! Cu alte cuvinte, pentru Pierre Bourdieu, indivizii din aceeaşi clasă au adesea orientări, “stiluri de viaţă, gusturi, comportamente şi chiar gesturi care se pot asemăna până la punctul de a crea, chiar, un «habitus» de clasă”. Habitusul îi permite, astfel, unui individ să se mişte liber – fără a-şi afirma personalitatea, ego-ul –   în lumea socială şi să trăiască…. în-tr-un  mod propriu, dar caracteristic categoriei sale sociale de apartenenţă.  Cu alte cuvinte, toate mişcările, gesturile şi reacţiile noastre  spontane… spun ceva, sincer, despre noi…, uneori împotriva voinţei noastre.

 

Idei. În lipsă de idei, omului îi vin multe în cap. (Jandre Drmic)

 

Iubiri. „Trebuie să iubeşti: pe oricine, orice, oricum, doar să iubeşti” îndemna Alexandre Dumas-fiul în „Ideile doamnei Aubray”. În ce o priveşte pe britanica Amanda Liberty, aceasta iubeşte un corp de iluminat. Atenţie, însă! Nu este vorba despre iubirea pe care o manifestă un anticar pentru un obiect valoros din epoca barocă sau rococo. Amanda îşi iubeşte candelabrul ca pe un amant. De aceea, vrea să se şi mărite cu el. În ciuda ironiilor, stuporii şi chiar a unei decizii a unei instituţii de arbitraj, potrivit căreia atracţia pentru obiecte nu este o orientare sexuală, decizie dată ca urmare a unei plângeri făcute de Amanda la adresa tabloidului «The Sun». Simţindu-se lezată, Liberty a sesizat un arbitru independent al presei britanice, Independent Press Standards Organisation (IPSO), susţinând că «The Sun» a încălcat codul de conduită al acestuia. Mai precis, punctul 12, care vorbeşte despre «aprecierile prejudiciabile sau peiorative la adresa orientării sexuale a unui individ». IPSO a respins însă pângerea Amandei Liberty. Motivarea deciziei a fost că atracţia pentru o lustră nu corespunde definiţiei Equality Act 2010, o lege antidiscriminare britanică în conformitate cu care «orientarea sexuală este orientarea unei persoane faţă de o persoană de acelaşi sex sau de sex opus»”. (Evz.ro)

 

Nefericire. Ce să faci ca să devii nefericit. Iată „reţeta”. 1. Uită lucrurile bune din viaţă şi concentrează-te asupra celor rele. 2. Atribuie o valoare excesivă banilor. 3. Gândeşte-te că eşti indispensabil pentru slujba, comunitatea şi prietenii tăi. 4. Consideră că eşti împovărat de muncă şi că oamenii încearcă să profite de tine. 5. Gândeşte-te că eşti excepţional şi că ai dreptul la privilegii speciale. 6. Fii convins că îţi poţi controla sistemul nervos prin pură voinţă. 7. Uită drepturile şi sentimentele altora. 8. Cultivă o aparenţă pesimistă tot timpul. 9. Nu uita niciodată un necaz. 10. Nu uita să-ţi pară rău pentru tine.

 

Politicieni. Au furat tot ce mişcă. Ar trebui să punem pază la cimitire. (Jandre Drmic)

 

Plictis. –  Ce face femeia după ce face dragoste?  – Se plictiseşte…

 

Râs. „Râsul permite o preluare simbolică a controlului asupra evenimentului. Se pune de-a curmezişul tendinţei (coronavirusului – n.n.) de a impune un punct de vedere unic, pe care o ia în derâdere şi, chiar dacă nu schimbă cursul lucrurilor, măcar ne modifică perspectiva asupra lor. Mai presus de orice, umorul ne redă puterea de iniţiativă individuală. Îl apără pe cel care nu mai are alt recurs. Astfel, redefineşte modul în care relaţionăm cu evenimentul. Râsul ne aminteşte că o altă lume este posibilă. Nu ne mai dictează virusul viaţa cotidiană, facem mişto de gravitatea lui, ca să-i mai ştirbim din aroganţă. Umorul e un marş împotriva violenţei inerente situaţiei, un instrument cu ajutorul căruia ne regăsim locul în legăturile sociale. Râdem împreună pentru a restabili o complicitate care rupe, preţ de o clipă, izolarea care ne-a fost repartizată. Râsul ne aminteşte de solidaritate în faţa ameninţărilor şi inconvenientelor izolării. În acelaşi timp, e şi o reafirmare a bucuriei că suntem încă în viaţă. A ne amuza de circumstanţe periculoase sau care ne întristează ne ajută să nu ne lăsăm păcăliţi de aparenţele lor. Freud o zicea în felul lui: «Uite, asta e lumea care părea atât de periculoasă. O joacă de copil  –  deci cel mai bine o luăm în glumă.»” (Scena9.ro)

 

Viagra. Cică zise Papa unui cardinal: – Viagra fără femeie e un chin…

 

Ziduri. Căderea Zidului Berlinului le-a făcut culoar celor de după Marele Zid Chinezesc. (Jandre Drmic)

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Constantin Mihul says:

    Excelenttt!!!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: